Sunt oameni al căror tragism te pătrunde de la o singură privire. Sunt oameni care duc aşa nişte lupte cu ei şi în ei, cu ceilalţi şi pentru ceilalţi, încât îţi este frică să stai până la capăt să urmăreşti filmul vieţii lor. Întocmai ca la cinema, ieşi din sală şi mergi mai departe prefăcându-te că nu-i cunoşti. Şi asta pentru că eşti subjugat de neputinţă în faţa tragediei din viaţa lor, tragedie pe care o simţi în gesturile cele mai mărunte.
Sunt oameni ca unchiul meu care trec ignoraţi sau dispreţuiţi de ceilalţi pentru că nu ştiu ce vor, nu au un plan coerent de viaţă, pentru că sunt foarte sufletişti, pentru că investesc emoţional în modul cel mai păgubos, pentru că sunt uşor de dezamăgit şi demoralizat.
Sunt oameni ca unchiul meu pentru care familia este totul şi care ajung să moară singuri fără acea familie. Degeaba vom fi cu toţii la înmormântare aşa cum nu am mai fost demult, probabil de la ultima înmormântare din familie. Degeaba!
Data viitoare când voi mai hotărî să fiu Elveţia în conflictele altora, am să mă gândesc de două ori dacă avantajul neimplicării e chiar atât de mare. Doar că data viitoare va fi prea târziu pentru el, unchiul meu, căruia nu am apucat niciodată să îi spun ce om bun cu suflet mare este. Bine că am spus asta la o mie de străini care poate nici nu au ştiut ce să facă cu un asemenea feedback.
La revedere, unchiule! Eu şi cea mai minunată păpuşă pe care am avut-o vreodată şi care a fost un dar de la tine te îmbrăţişăm cu drag!
Sunt oameni ca unchiul meu care trec ignoraţi sau dispreţuiţi de ceilalţi pentru că nu ştiu ce vor, nu au un plan coerent de viaţă, pentru că sunt foarte sufletişti, pentru că investesc emoţional în modul cel mai păgubos, pentru că sunt uşor de dezamăgit şi demoralizat.
Sunt oameni ca unchiul meu pentru care familia este totul şi care ajung să moară singuri fără acea familie. Degeaba vom fi cu toţii la înmormântare aşa cum nu am mai fost demult, probabil de la ultima înmormântare din familie. Degeaba!
Data viitoare când voi mai hotărî să fiu Elveţia în conflictele altora, am să mă gândesc de două ori dacă avantajul neimplicării e chiar atât de mare. Doar că data viitoare va fi prea târziu pentru el, unchiul meu, căruia nu am apucat niciodată să îi spun ce om bun cu suflet mare este. Bine că am spus asta la o mie de străini care poate nici nu au ştiut ce să facă cu un asemenea feedback.
La revedere, unchiule! Eu şi cea mai minunată păpuşă pe care am avut-o vreodată şi care a fost un dar de la tine te îmbrăţişăm cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu