Îmi place

Sunt în plină răvăşire, inevitabilă având în vedere moartea recentă a unui om apropiat. Mă frământă bănuiala că oamenii mai mor din când în când ca să facă loc celor vii şi să îi ajute să îşi găsească locul. Poate nu e aşa, însă simt că ar trebui să învăţăm din vieţile şi morţile celor care nu mai sunt. Şi nu în ultimul rând, din viaţa oamenilor de lângă noi.

Şi pentru că se cerea un şiretlic de aducere a bunei dispoziţii, m-am hotărât să văd ce mai îmi place în ultima vreme. În primul rând, îmi place de mine când nu fug prin Bucureşti, ci merg alene. Doamne, ce mai îmi place de mine când fac asta! Apoi, îmi place zâmbetul unei fetiţe din familia mea. Cu adevărat, renaşti când te uiţi în ochii unui copil fericit. Mai îmi place de doamna Marie-Rose Mociorniţa. Respect atitudinea ei demnă lipsită de patetism şi opiniile ei sincere şi brave. Îmi place liliacul înflorit şi soarele adevărat.

Îmi place primăvara care ne-a luat în primire şi îmi place de mine în primăvară.

Îmi place doamna Eugenia Vodă – păcat de bulversarea valorilor din ţara noastră care nu îi acordă locul pe care îl merită. Îmi place carisma ei, liniştea din privire, vorba inteligentă, întrebările ei bine puse şi îmi plac oamenii invitaţi de ea în emisiune.

Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le arunc, să mă opintesc să le prind, să cad fugind după ele, să mă ridic triumfătoare. Îmi place să scriu despre oameni, deşi momentan sfârşesc prin a scrie mereu despre mine.

Îmi place îngheţata – nu cea pe care a servit-o Bush – ci cea care mă provoacă la concentrare asupra unui singur lucru: mâncatul ei.

Îmi place când mi-e dor de anumiţi scriitori. Ieri aşa mă luase o nostalgie după Hemingway, după fraza lui scurtă, dar plină, după tragismul lui curajos, după Parisul lui efervescent. Îmi place să ating obiectele ca să mă simt aproape de ele. Îmi place să îmi văd din întâmplare chipul în vreo vitrină.

Îmi place picătura de apă de pe botul motanului meu. Îmi place să cânt la mustăţile lui şi să îl aud cum toarce. Îmi place să urmăresc mersul graţios al felinelor, proprietate personală. Îmi place să admir varietatea animalelor, proprietate a lumii.

Îmi place să vorbesc cu oamenii şi să aflu atâtea lucruri. Îmi place să îi ascult. Îmi place să îi văd în cea mai bună lumină a lor. Îmi place să le cunosc poveştile şi să le simt sufletul.

Îmi place să citesc poezie, deşi mi-am mai pierdut răbdarea şi starea.

Îmi plac simbolurile, ritualurile, obiceiurile. Îmi place cafeaua tare dimineaţa – e ritualul meu de întâmpinat ziua.

Îmi place ideea de Dumnezeu şi mai ales de Isus. Vă daţi seama ce om cu adevărat extraordinar a fost el?

Îmi place trecerea timpului. Deocamdată.