Relativitate

Dacă vede o pisică neagră, românul îşi face cruce, scuipă în sân, dă trei paşi înapoi şi stă toată ziua cu frica în oase că i s-ar putea întâmpla ceva rău.

Englezul căruia îi iese o mâţă neagră în drum e cel mai fericit din lume şi se duce să îşi cumpere bilet la loterie fiindcă după o astfel de întâlnire are garanţia că va fi norocos.

Sunt convinsă că sunt nenumărate astfel de exemple de relativitate culturală, eu l-am ales pe cel mai la îndemână. L-am ales pentru că vreau să aduc în atenţia celor care au urechi să audă, cu precădere în atenţia urechilor mele, să avem grijă la cât de mult ne ataşăm de anumite lucruri şi mai ales de interpretarea dată acestora.

Acest articol este mai degrabă un mini-manifest împotriva absolutizării de orice tip a gândurilor şi sentimentelor. De fiecare dată, când se întâmplă ceva mai grav în viaţa unui om, de exemplu un divorţ, problema este nu că ea sau el şi-au înşelat partenerul, ci că trebuie să renunţe la vis. Ce vreau să spun este că e bine să evităm actele dramatice. E adevărat că fără multă pasiune şi implicare nu poţi obţine măreţia. În acelaşi timp, marile greşeli pot fi evitate tocmai prin încercarea de a nu absolutiza.