miercuri, 29 ianuarie 2014

Vă rog, trei cartofi, pardon, copii!


De fiecare dată când ieșeam în parc cu pe atunci nou-născutul Horia și fratele lui Vlad, eram asaltată de tot felul de întrebări: Și când îl faceți pe al treilea? Cum, nu îl faceți pe al treilea? Vă mai trebuie și o fetiță. Sunteți așa drăguță, e păcat să nu aveți o fetiță, etc.

Nonșalanța cu care acești oameni mai adăgau un suflet în ecuație mă nedumerea. Aveam impresia că vorbesc despre cartofi și nu despre copii. Cu timpul am înțeles că încercau doar să își valideze propriile alegeri de a nu avea un al treilea sau chiar al doilea copil.

În aceeași ordine de idei, mă amuză la maxim credința populară conform căreia al treilea copil se crește singur. Îmi și imaginez o mamă cum se întoarce cu al treilea copil de la maternitate și îi zice: dragule, am înțeles că te descurci singur. Mâncarea e in frigider, patul în dormitorul mare, baia pe dreapta. Te pup că trebuie să fug repede la coafor.

Al treilea copil se crește singur la fel ca și primul sau al doilea, începând de la vârsta de 2-3 ani când devine mai independent fizic, începe să raționeze și să își gestioneze mai bine emoțiile. Până atunci, sunt câțiva ani de uzură fizică și psihică pe care, de obicei, mama îi suportă cel mai mult.

Așa că respect pentru mamele cu trei copii. Ele știu cel mai bine diferența dintre cartofi și copii.