Mă declar dependentă de blogul meu şi de blogurile altora. Pentru că scriind sau citind, ajung să mă cunosc mai bine şi să îi cunosc şi pe ceilalţi. Iar pentru un pasionat de natură umană ca mine, nu există bucurie mai mare.
Cum spuneam, am devenit dependentă de blogul meu, ceea ce înseamnă că îmi doresc să scriu tot timpul. Şi pentru că nu am o temă facilă, nu îmi e întotdeauna uşor să găsesc subiecte pe măsură. Plus, mai suntem şi în jurul anului nou. Asta complică situaţia.
Cum spuneam, am devenit dependentă de blogul meu, ceea ce înseamnă că îmi doresc să scriu tot timpul. Şi pentru că nu am o temă facilă, nu îmi e întotdeauna uşor să găsesc subiecte pe măsură. Plus, mai suntem şi în jurul anului nou. Asta complică situaţia.
La sfârşitul lui decembrie voiam să scriu un articol de bilanţ. Nu mi-a ieşit. Deşi iubesc inventarele şi le consider necesare, probabil mă revolt pe ici pe colo prin părţile esenţiale împotriva obligaţiei impuse de "cumpăna dintre ani", cum poetic se exprimă poporul român. Eu mi-am făcut evaluarea cândva prin toamnă, aşa că acum nu prea mi-a mai rămas mare lucru de analizat.
La început de ianuarie am vrut să scriu un articol măreţ de urări pentru 2009. Nici asta n-a mers. Fiindcă nu am reuşit să îmi clarific propria listă de dorinţe. Posibil m-a demoralizat criza economică, posibil sunt copleşită de tot felul de nevoi artificiale din jurul nostru.
Sper că aţi avut un 2008 bun. Al meu a fost. Şi cred că o parte din lucrurile bune care mi s-au întâmplat se datorează şi acestui blog.
Sper că veţi avea un 2009 bun. Al meu ... Dar despre toate acestea, abia anul viitor când vom face din nou inventarul bunelor şi relelor.
P.S. Am început anul cu un articol uşor de digerat. Promit să fiu blogger cuminte şi să detaliez cât mă vor ţine cuvintele despre dependenţa de scris, dependenţa de citit şi, mai ales, despre aspectele pozitive sau negative ale naturii umane pe care trebuie să o protejăm neapărat. Fiindcă posibilitatea de a gândi şi de a simţi, aşa cum este ea dată oamenilor, este mai mult decât un cadou. Este o invitaţie la preţuire prin dezvoltare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu