sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Învăţământul românesc

Încă de pe vremea când eram elevă mă întrebam ce îi lipseşte sistemului de învăţământ din România. Sunt unul din oamenii care consideră că strategiile guvernamentale nu trebuie să aibă în vedere doar componenta economică. De ce? Pentru că economia e făcută de oameni. Tocmai de aceea, prioritatea unui guvern ar trebui să constea în dezvoltarea unei populaţii educate şi sănătoase. Învăţământul şi sistemul sanitar trebuie să stea la baza oricăror altor proiecte. În timp, am devenit aproape obsedată de responsabilitatea pe care o avem faţă de generaţiile viitoare. Aceste generaţii nu sunt un concept abstract, ele sunt de fapt copiii şi nepoţii noştri.

În fine, toată lumea dă vina pe bani, pe insuficienţa fondurilor, pentru a explica eşecul învăţământului românesc. Acest eşec este dovedit de toţi angajatorii care încearcă să recruteze tineri pregătiţi. Nu numai că tinerii nu posedă cunoştinţe solide, dar au şi o atitudine de genul merit mulţi bani, dar de muncit, nu mă spetesc, că am văzut eu că se poate şi aşa. Nici nu îi poţi condamna. Este ceea ce au trăit în ultimii ani. Este exemplul pe care l-au primit de la clasa politică şi de la anumiţi oameni de afaceri.

Mie mi se pare că sistemul nostru educaţional este defect din cauza atitudinii oamenilor. Mulţi profesori vin la şcoală sau la facultate ca să semneze condica, să bifeze ziua respectivă, să mai dea o pagină de manual. Puţini sunt cei care vin cu un obiectiv, cum ar fi: la sfârşitul anului sau cursului, elevul/studentul respectiv va fi în stare să înţeleagă nişte concepte, să opereze cu ele în practică, să îşi găsească o afinitate cu un anumit domeniu, etc. Nu contează că şi învăţăceii vin cu aceeaşi atitudine de lasă-mă să te las, vin la şcoală că trebuie. Datoria profesorului este net superioară.

Criză sau necriză financiară, poate ar trebui să preluăm modelul finlandez de a înfiinţa o universitate specială pentru pregătirea profesorilor. În Finlanda, această iniţiativă a fost lansată acum vreo 30 de ani când învăţământul lor avea rezultate dezastruoase. Nu au aşteptat să se lovească de pragul de sus şi au luat măsuri din timp, măsuri care s-au dovedit inspirate.

Eu încă mai sper.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Uite citeam la Kotler ca firma Xerox scrie in fisa postului fiecarui angajat in ce mod ceea ce face angajatul il influenteaza pe client. Ei fac asta pentru absolut toti angajatii, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu clientul! Anume aratandu-le oamenilor care este impactul si care sunt implicatiile muncii lor i-a facut mai responsabili pe angajati.

Cred ca profesorii din zilele noastre nu inteleg implicatiile fiecarei ore pe care o tin si nu simt responsabilitatea care sta pe umerii lor de educatori ai generatiei de maine.

Cuzubella spunea...

Nu stiam. Ar fi interesant de aplicat si in Romania, nu doar in sistemul de invatamant, ca mai sunt si alte zone deficitare.