Pantof de femeie

Femeia modernă pare a fi trecut de la sclavia social-maritală la sclavia faţă de pantofi, haine şi bijuterii. A, şi era să uit, şi sclavia faţă de parfumuri. Cel puţin, aşa reiese din filme, din reviste, din magazine când vezi cu câtă destoinicie şi în ce cantităţi cumpără femeile astfel de chestiuni de înfrumuseţare. Aparent, conversaţiile femeilor se învârt acum numai în jurul hainelor la modă, al dietelor şi al tratamentelor cosmetice.

Eu nu sunt de acord. Cred că este o nevoie falsă, fabricată de comercianţii produselor sus-amintite şi întreţinută de vedete şi producţii cinematografice. Dacă ţii seama de acestea din urmă, ai zice că o femeie se entuziasmează numai la vederea unui pantof cu toc cât mai înalt şi un model cât mai original. Doar că eu cred că este efectul filmului Sex in the city şi al reclamelor de tot soiul.

Da, o femeie este clar interesată de felul în care arată, mai ales în societatea de azi când aparenţele fizice sunt de fapt un CV pentru o persoană. Dar ea nu este patologică în acest sens, decât cu câteva excepţii. Printre ele, se află şi nenumăratele actriţe şi cântăreţe de pe la noi sau de pe la ei, care odată ajunse celebre şi bogate, îşi ticsesc dulapurile cu haine şi pantofi. Pe deasupra, dau şi declaraţii în presă despre numărul rochiilor sau perechilor de pantofi din şifonier. Eu le suspectez de lipsuri mari în copilărie şi imaturitate. În fond, e dovedit ştiinţific că persoanele cărora le-a lipsit ceva în perioada de formare, vor depune toate eforturile la vârsta maturităţii de a acoperi acele lipsuri şi îşi vor umple cămara de alimente, contul de bani şi dulapul de haine. Evident, nefiind un comportament tocmai normal, se produc exagerări şi supracompensări. Şi nu ştiu cum, dar oamenii sunt sensibili fix la aceste supracompensări pe care le preiau de la alţii ca fiind comportamentul obişnuit.

O altă consecinţă negativă a promovării pantofului mai presus de orice se referă la schimbarea percepţiilor şi aşteptărilor bărbaţilor în raport cu femeile. Acestea trebuie să fie scoase din cutie, coafate, machiate şi îmbrăcate extraordinar în fiecare zi. Nu neg frumuseţea proporţiilor unei femei dată de un pantof cu toc cui, dar de aici până la a purta astfel de pantofi în fiecare zi e o mare diferenţă.

Închei cu ceva care mi se pare amuzant în legătură cu pantofii femeilor. Aţi observat cât zgomot fac? Mi-e greu să cred că e întâmplător şi că nu e o acţiune deliberată a producătorilor pentru a le da femeilor sentimentul importanţei asociat mereu cu acei pantofi.