"We might think that knowing ourselves is a very ego-centered thing, but by beginning to look clearly and honestly at ourselves, we begin to dissolve the walls that separate us from others."
Scriem despre noi, vorbim despre noi, ne lasam descoperiti de ceilalti, chiar si cand nu spunem nimic. Tacerea noastra nu inseamna neutralitate si nu poate fi ignorata. Dar cat din ce revelam sau ascundem celorlalti ne este de fapt clar noua? Cat de bine stim cine suntem? Cum putem sa ne cunoastem mai bine si de ce majoritatea dintre noi nu reuseste decat sa aiba o imagine vaga care trebuie confirmata permanent de ceilalti? E clar ca fara celalalt nu existam, dar el nu trebuie sa ne invadeze, el trebuie doar sa reprezinte un punct de referinta. Un reper: el orienteaza, nu valideaza categoric. Introspectia ajuta, dar cati dintre noi mai practica sportul asta dureros si care necesita timp? E mai simplu sa mergi la cumparaturi, sa te inconjori de lucruri care te fac sa arati mai bine si iti cresc stima de sine in mod artificial cand, in esenta, ramai acelasi om franat de aceleasi complexe si condus de aceleasi obsesii. De cat coaching ai nevoie? De cat echilibru in viata personala? De cata dorinta de a evolua spiritual nu doar de dragul de a fi zen sau de a patrunde tainele Kabbala, ci ca sa nu ne batem joc de faptul ca ne-am nascut oameni si nu gandaci de colorado.
Scriem despre noi, vorbim despre noi, ne lasam descoperiti de ceilalti, chiar si cand nu spunem nimic. Tacerea noastra nu inseamna neutralitate si nu poate fi ignorata. Dar cat din ce revelam sau ascundem celorlalti ne este de fapt clar noua? Cat de bine stim cine suntem? Cum putem sa ne cunoastem mai bine si de ce majoritatea dintre noi nu reuseste decat sa aiba o imagine vaga care trebuie confirmata permanent de ceilalti? E clar ca fara celalalt nu existam, dar el nu trebuie sa ne invadeze, el trebuie doar sa reprezinte un punct de referinta. Un reper: el orienteaza, nu valideaza categoric. Introspectia ajuta, dar cati dintre noi mai practica sportul asta dureros si care necesita timp? E mai simplu sa mergi la cumparaturi, sa te inconjori de lucruri care te fac sa arati mai bine si iti cresc stima de sine in mod artificial cand, in esenta, ramai acelasi om franat de aceleasi complexe si condus de aceleasi obsesii. De cat coaching ai nevoie? De cat echilibru in viata personala? De cata dorinta de a evolua spiritual nu doar de dragul de a fi zen sau de a patrunde tainele Kabbala, ci ca sa nu ne batem joc de faptul ca ne-am nascut oameni si nu gandaci de colorado.
Cu certitudine procesul tine cat traim si este dureros, dar cati dintre noi mai avem dorinta de a-l parcurge cand nu stim cum sa ne impartim timpul intre serviciu si acasa, intre treburi administrative si prieteni?
Un comentariu:
Celălalt orientează, nu validează categoric, într-adevăr. Dar uneori decizia celuilalt are o atât de mare greutate pentru tine, fie spiritual, fie, în cele mai multe cazuri, social... Introspecţia ajută, dar este ca un calculator vechi... se încarcă atât de greu, din ce în ce mai greu, odată cu trecerea anilor şi avem din ce în ce mai puţin timp pentru asta. Sunt complexat, sunt copleşit de obsesii şi, dacă stau să mă gândesc că parcurg toată distanţa pe un fir subţire am nevoie de tot echilibrul din lume, chiar şi de cel conferit de confortul cumpărăturilor fără număr. Şi nici măcar nu sunt convins că sunt norocos că m-am născut om şi nu reptilă... că, totuşi, gândac de colorado... ar fi prea puţin...
Trimiteți un comentariu