Azi mă simt oarecum ca în poza asta. Eu sunt răţuşca, în cazul în care nu v-aţi prins. Dacă ar exista entorse la suflet, aş purta un bandaj în jurul lui. Din fericire, sufletul nu se vede. Trăiască masca sub care ne ascundem! Măştile nu-s un lucru atât de rău atâta timp cât nu ajungi să crezi în ele şi să te identifici cu ele mai mult decât cu propria persoană. Masca mea de azi spune că sunt un om ocupat şi mai ales preocupat de ocupaţia mea. Bandajul pus pe suflet ştie, însă, că acoperă o mare sfârşeală. Din când în când obosesc să fiu cine sunt. Cred că de fapt cea mai importantă lecţie pe care trebuie să o învăţăm e cum să nu fugim, să nu evadăm, să nu ne retragem în sanatoriul din munţi, ci să ne înfruntăm şi să ne luptăm cu noi şi cu amintirile şi cu ceilalţi şi din nou cu noi. Şi să ne permitem să fim şi raţe din când în când!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu