Entorsa buclucasa

Acum vreo doua saptamani m-am ales cu o preaminunata entorsa de glezna. Entorsa nu e foarte grava, dar de atunci am fost nevoita sa port un bandaj care sa imi tina glezna fixa si mai ales sa nu imi dea voie sa uit ca am o problema si sa ma apuce zburdatul in diverse directii. Ei, si de aici incepe distractia. Datorita entorsei, am devenit brusc foarte populara. Oameni cu care nu am schimbat un cuvant vreodata imi puneau intrebari cu o expresie ingrijorata si compatimitoare. Barbatii intorc capul dupa mine, femeile ma privesc mamos. Cel mai amuzant e la metrou. Ii vezi pe toti cum isi fabrica scenarii despre cum m-am pricopsit cu entorsa. Nu va ganditi ca m-a poftit cineva sa stau jos, ca totusi entorsele sunt dureroase si nu e prea recomandat sa stai in picioare. Nu, nu. Entorsa e treaba mea, ma priveste. Bandajul functioneaza ca un magnet, probabil pentru ca nu mai reprezint omul standard, am ceva diferit ce trebuie investigat. Sa ne mai miram de accesele adolescentilor de a iesi in evidenta, accese de care nu scapam niciodata daca nu reusim sa devenim niste adulti cat de cat echilibrati care nu cauta satisfactii facile de moment?

Oricum, tin sa multumesc entorsei si bandajului ca m-au scos din anonimatul in care ma pierdusem. Nu ca as fi simtit nevoia, dar, ma rog ...

P.S. Azi pentru prima oara cineva mi-a acordat locul in metrou si asta numai pentru ca a vazut ca ma indreptam in aceeasi directie si el a ajuns mai repede, eu fiind partial sontac-sontac.