Moto: Success is not a matter of luck – it begins with a clear goal and well-thought out plan. If you follow your plan and are not put off by setbacks, you will get where you want to be.
Cu ceva timp în urmă a circulat pe mail un document interesant intitulat Manifestul succesului. Acesta cuprindea 200 de idei simple pentru a avea o viaţă complexă şi împlinită. De departe, sfatul cel mai important mi se pare următorul: Nu lăsa ca lucrurile care contează cel mai mult în viaţa ta să depindă de cele care contează cel mai puţin. În fiecare zi, fă-ţi timp să te întrebi dacă "astfel îţi foloseşti la maxim timpul şi energia." Gestionarea timpului înseamnă gestionarea vieţii, aşa că păzeşte-ţi timpul cu mare grijă.
De ce mi se pare important? Fiindcă eu fac complet invers. Şi pentru că nu cred că suntem chiar atât de unici pe cât ni se pare, sunt convinsă că mai sunt şi alţii ca mine.
Încerc să mă dumiresc de ce nu sunt în stare. Să o luăm pe căprării:
De ce mi se pare important? Fiindcă eu fac complet invers. Şi pentru că nu cred că suntem chiar atât de unici pe cât ni se pare, sunt convinsă că mai sunt şi alţii ca mine.
Încerc să mă dumiresc de ce nu sunt în stare. Să o luăm pe căprării:
1. sunt obişnuită să trăiesc la întâmplare. Atâta timp cât am studiat, reperele mele constau în a da la liceu, la facultate, diverse examene, licenţă, masterat, etc. Apoi m-am angajat şi soarele în jurul căruia mă rotesc este serviciul. El mă epuizează şi atunci trăiesc printre picături, adică în momentele în care nu sunt la serviciu. Numai că eu ar trebui să fiu soarele meu, indiferent de situaţia de viaţă în care mă voi afla.
2. îmi lipseşte viziunea de ansamblu şi mi se pare că va exista mereu un mâine. Şi dacă nu va fi aşa? Ar trebui să pot vedea viaţa la scară mare, cu un plan adecvat personalităţii mele, cu o succesiune de obiective de îndeplinit şi etape intermediare de progres. Nu trebuie să fie un plan definitiv, ci unul în permanentă schimbare pentru a ţine pasul cu schimbarea de vârstă, statut social şi ce mai vreţi voi. Probabil aşa mi-aş da seama spre ce mă îndrept, nu doar înspre un viitor luminos, cum mă păcălesc în prezent, şi mi-aş folosi cu înţelepciune resursele din dotare, inclusiv resursa timp.
3. vă las pe voi să mă ajutaţi la punctul trei.
P.S. Pentru o "minte" de ajutor, puteţi citi şi articolele lui Dragoş Mănac, dacă nu o faceţi deja, începând cu http://www.manac.ro/2008/09/12/teoria-egoismului/.
4 comentarii:
Acum mult timp am nimerit la o intalnire, sau un meeting, cum spuneau ei, al unei companii. Care recruta adepti in Romania. Spun adepti pentru ca semanau al naibii de tare cu niste sectanti. Era evident ca cei de sus, vreo 3-4 se sprijina pe gloata care le aduce venituri. Tipicul jocurilor piramidale. Singurul aspect interesant a fost cuvantarea unui medic roman din SUA care s-a intors in tara chipurile ca sa dezvolte afacerea pentru ca asa castiga mai mult. Ceea ce mi s-a parut interesant a fost sfatul pe care l-a dat in privinta unui loc de munca. Si anume, sa ne gandim in primul si in primul rand atunci cand ne angajam, ca pur si simplu ne vom vinde timpul. Vom fi platiti in primul rand pentru timpul nostru. Si trebuie sa evaluam, sa socotim si sa vedem cat am vrea sa primim pe el. Pentru ca e cel mai important.
In alta ordine de idei, nu sunt convins de eficacitatea celor care ma invata cum sa am succes. Am cunoscut cativa care pareau la prima vedere niste oameni de succes care ii invata si pe altii. Praf in ochi. Daca statea cineva sa ii analizeze, putea observa lesne ca ori au familie dezbinata, ori sunt divortati, ori singuri la 40 de ani, ori isi doresc un copil pe care nu au cand sa-l faca si alte neajunsuri pe care in mod normal, fiind niste profesionisti in ale succesului in viata ar fi trebuit sa le "repare"...
Acum despre punctele tale:
1. Si eu sunt obisnuit sa traiesc la intamplare si ador asta. Pentru ca evit monotonia.
2. Sunt convins ca nu va exista intotdeauna un maine, insa fara a ma pacali ca exista, as taia toate sperantele, visele, practic n-ar mai avea sens viata.
3. Egoismul. Da, suntem toti egoisti intr-o mai mare sau mai mica masura. Cine spune ca nu este egoist minte, constient sau nu. Cum spunea Cesare Pavese, "Nimeni nu va refuza ceva cand poate sa aiba" (evident, trecem peste refuzul din politete...).
Foarte interesanta ideea cu vinderea timpului. Trebuie sa o tin minte si sa o dau mai departe celor pe care ii cunosc.
Nu sunt o "habotnica" a religiei succesului, insa recunosc ca anumite lucruri propovaduite de diversi specialisti chiar iti fac viata mai usoara. Esecul lor personal nu face decat sa confirme ca nu e suficient sa stii ceva, trebuie sa si aplici constant si cu perseverenta.
Egoismul de la 3 suna bine pana la un punct. Chiar daca toti suntem egoisti, gradul de egoism intre 2 persoane difera foarte mult si ce te faci cand unul cu egoism relativ mic intalneste pe cineva cu egoism mare? Va fi victima sigura pana se dezmeticeste si va incepe sa fie si el mai egoist. Partea proasta e ca devenind mai egoist isi pierde cele mai importante trasaturi ale personalitatii sale. Si stiu ce vorbesc, ca tocmai sunt in plin proces.
Pai daca esti in plin proces, ar fi cazul sa faci ceva sa-l opresti. M-am lovit de acel "fac totul pentru tine", cand de fapt ceea ce facea pentru mine facea pentru a-si hrani ego-ul. Si doar pentru asta. Trist...
Situatia mea e putin diferita. Sunt fortata de oamenii pe care ii cunosc sa imi reconsider atitudinile si comportamentele pe care le am de o viata si care, de fapt, reprezinta identitatea mea. De exemplu, in trecut daca cineva considera ca timpul lui e mai pretios decat al meu pentru ca are lucruri mult mai importante de facut decat mine, as fi acceptat acest fapt si as fi ramas la dispozitia acelei persoane in mod neconditionat. Acum, sunt ca in Zdreanta, m-am facut a dracului, adica sanctionez micile abuzuri de genul asta si imi cer drepturile inapoi. Dar e o forma de riposta care imi repugna foarte tare. Mi se pare oarecum josnica, desi apare dintr-un puternic reflex de aparare.
Trimiteți un comentariu