Moto: To maintain a joyful family requires much from both the parents and the children. Each member of the family has to become, in a special way, the servant of the others. Papa Ioan Paul al II-lea
Am avut noroc. Provin dintr-o familie moderat disfuncţională. Pornesc de la premisa că toate familiile sunt disfuncţionale. Tind să fiu de acord cu ea în baza a ceea ce văd în fiecare zi în jurul meu. Cum spuneam, am avut noroc, pentru că totuşi am o relaţie bună cu părinţii mei. E adevărat că a trebuit să trec peste turbulenţele adolescenţei şi peste o suspiciune de cancer a mamei mele pentru a deveni mult mai tolerantă în relaţia cu ei. Am realizat atunci la 22 de ani cât timp am aşteptat rezultatul biopsiei că părinţii sunt oarecum mai fragili decât noi. Că sunt mai obosiţi de viaţă şi mai încărcaţi de responsabilităţi. Că sunt fixaţi în tiparele comportamentale pe care le-au exersat toată viaţa. Mi-am dat seama că ar fi fost o prostie să le cer să se schimbe drastic. În schimb, am adoptat o altă tactică. Mi-am pus ochelarii cu lentile roz şi m-am axat să văd la părinţii mei toate acele lucruri pentru care trebuie să le fiu recunoscătoare: iubirea lor, valorile şi principiile insuflate, amintirile noastre frumoase. Resturile urâte au fost reduse, neabandonând totuşi ideea de a-i face să se dezbare de anumite chestii. Dar am încetat să îi mai condamn pentru diverse. E foarte simplu să dai vina pe părinţi pentru tot, însă e mult mai complicat să iei ce e mai bun de la ei şi să arunci neghina. Cert este că din acel moment relaţia noastră s-a îmbunătăţit fantastic. De atunci, nu am mai avut niciodată nicio criză, deşi am fi putut. De atunci, mă încearcă sentimentul că mi-am adoptat părinţii, că au devenit copiii mei. Am aceeaşi indulgenţă ca şi în cazul copiiilor. Am aceeaşi bucurie pentru tot ceea ce fac exact ca atunci când asişti la primii paşi. Am aceeaşi nelinişte când se îmbolnăvesc ca atunci când nu dormeau nopţile ca să aibă grijă de mine.
Nu ştiu dacă strategia asta dă roade şi în cazul altor familii cu situaţii mai complicate. Tot ce ştiu este că eu nu pot trăi fără să fiu în armonie cu părinţii mei. Probabil şi pentru că sunt singură la părinţi şi atunci ei au fost principala mea realitate. Şi mai ştiu că merită făcut orice efort pentru obţinerea echilibrului dintre copii şi părinţi, fie dintr-o parte, fie din cealaltă.
Nu ştiu dacă strategia asta dă roade şi în cazul altor familii cu situaţii mai complicate. Tot ce ştiu este că eu nu pot trăi fără să fiu în armonie cu părinţii mei. Probabil şi pentru că sunt singură la părinţi şi atunci ei au fost principala mea realitate. Şi mai ştiu că merită făcut orice efort pentru obţinerea echilibrului dintre copii şi părinţi, fie dintr-o parte, fie din cealaltă.
7 comentarii:
Bella, cred ca aceasta... pot sa-i spun schimbare de roluri? inseamna de fapt ca ne-am maturizat complet. Trist este ca unii n-o fac nici cand implinesc 50 de ani. Si nu cred ca ti se "intampla" asta pentru ca esti singura la parinti. Ci doar pentru ca gandesti. Din ce in ce mai rar pentru lumea asta... :)
Probabil că maturizarea e de vină, Dragoş,pentru schimbarea de roluri. Şi, da, îmi pun diverse probleme sau, aşa cum spui tu, "gândesc". Şi asta fiindcă aşa am făcut toată viaţa şi aşa credeam că face toată lumea. Greşit!
Aşa am fost educată să nu iau totul de-a gata, să am un input, să adaug valoare, ca să fiu în trend, să procesez şi să mă implic. Să observ şi să învăţ. Şi asta am făcut. Am observat că mulţi din apropriaţii mei nu se înţelegeau deloc cu părinţii lor şi am asistat la dramele lor comune. Nu am vrut să mi se întâmple acelaşi lucru, aşa că am învăţat din poveştile lor.
Ca ai adus vorba de implicare, intr-un articol mai vechi, "Spune nu", vorbeai despre incapacitatea de a spune nu. Toata treaba se poate rezuma la acea vorba pe care sunt convins c-o stii, cu "facerea de bine"... Ideea este ca eu cel putin nu stiu intotdeauna cui sa spun nu, sau cand sa spun nu, pentru ca deznodamantul sa nu fie continuarea zicalei.
P.S. Sa nu te lasi de gandit, ca nu stiu ce fac... Si asa sunt pe cale de disparitie "exemplarele" de genul asta... :)
Cui sa-i faci bine? Asta inca ma mai intreb. Pana acum am gasit 2 raspunsuri:
1. Fa-i bine lui X, dar nu te astepta ca X sa iti inapoieze binele, chiar dimpotriva. In schimb, Y sau Z vor sari cu siguranta in ajutorul tau, posibil in mod nesperat. E "circuitul faptelor bune in natura" :-)
2. Periodic, dupa un cumul mare de frustrari, decid sa fiu mai putin politicoasa si draguta cu ceilalti. Absolut de fiecare data in ultimii ani, mi s-a intamplat ceva care mi-a contrazis hotararea si mi-a dovedit ca e bine sa fii bun si sa spui da, daca asta e felul tau adevarat de a fi. De exemplu, zilele trecute m-a sunat o colega de birou destul de uitata de ceilalti, dar careia eu ii acordam atentie. Paranteza: sufar de sindromul lui Holden din "De veghe in lanul de secara" care se intreba ce se intampla cu ratele de pe lacul din Central Park in timpul iernii, asa si eu am grija de oamenii care simt ca sunt neglijati de altii. Si colega mea m-a sunat sa imi multumeasca pt ca i-am recomandat la un moment dat o carte de Jose Saramago. Si mi-a povestit cat de mare a fost efectul asupra ei, respectiv a devenit atat de implicata in lectura in timp ce mergea cu metroul, incat atunci cand a iesit la suprafata a ramas socata ca afara era soare, desi in carte ploua torential. Pentru mine, a fost un moment maxim de bucurie si satisfactie. Ceea ce va si doresc :-)
Stii cand poti si trebuie sa spui NU? Ori de cate ori simti ca nu-ti vine sa spui DA din toata inima. De indata ce eziti ce sa raspunzi...
Dar in felul asta nu ajungi sa te neglijezi pe tine? Sau cel putin sa-ti acorzi mai putina atentie decat ai merita? Pentru ca de multe ori oamenilor care se gandesc si le acorda o atentie mare celor din jur (ma refer la cei despre care spui tu, pentru ca sunt multi) uita de ei, de nevoile lor, de importanta pe care o au pentru ei si pentru apropiati (familie, sot, sotie, iubit/a)
Ca bine zici, copil frumos. Cu DA e la fel ca si in cazul hainelor sau pantofilor: daca ai dubii in legatura cu orice aspect (pret, forma, culoare, etc), nu cumpara nimic.
Trimiteți un comentariu