Un zâmbet face cât o mie de cuvinte

Citat: A smile is the light in the window of your face that tells people you're at home. Anonim

Astăzi m-am convins din nou, pentru a nu ştiu câta oară, că modul cel mai simplu de a relaţiona cu un om este prin zâmbet, de preferinţă cât mai natural.

E adevărat că nu toată lumea ştie să zâmbească sau, şi mai grav, să primească un zâmbet. Din experienţa mea, ceea ce văd în ochii unui om căruia îi zâmbesc şi care îmi răspunde tot printr-un zâmbet este de nepreţuit: supriza că a fost remarcat, mulţumirea că a fost apreciat, bucuria de a nu mai fi izolat. În fond, zâmbetul nu este altceva decât recunoaşterea prezenţei ceiluilalt şi dovada că această prezenţă nu te deranjează.

Fiindcă România nu este încă un stat aşezat, cu structuri stabile şi perspective sigure, inevitabil o mare presiune ne apasă pe toţi. Pe deasupra, facem cu greu faţă contagiunii sociale, şi, la o scurtă privire în jur, vedem cât de puţini oameni zâmbesc.

Eu cred că putem să rezistăm acestui atac al tristeţii şi grijii pentru ziua de mâine prin zâmbet. Sunt convinsă că zâmbetul ne va ajuta să fim mai echilibraţi şi să ne concentrăm mai bine asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru noi.

Glossă, Mihai Eminescu

Este în continuare preferata mea, chiar dacă s-a devalorizat prin introducerea în manualele şcolare. Pentru mine, Glossa sintetizează o întreagă filosofie de viaţă care ne recomandă să avem gândire critică mereu, să nu alergăm naivi după fericire, să valorizăm prezentul şi oamenii de calitate şi să lăsăm lucrurile neimportante să rămână lipsite de importanţă.

P.S. 15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Motivul pentru care ne înşelăm partenerii

Motto: If you marry a man who cheats on his wife, you'll be married to a man who cheats on his wife. Ann Landers

M-am întrebat întotdeauna care este cauza generală în spatele acestui fenomen de înşelare a partenerului nostru de viaţă. Nu de alta, dar este un fapt atât de des întâlnit încât nu am cum să nu mă gândesc dacă voi înşela sau voi fi înşelată. Aşadar, să fie nepotrivire de caracter, nepotrivire sexuală sau nepotrivire „financiară”? Să fie toate la un loc? Să fie o cutumă socială? Poate.

Eu am mai descoperit o cauză: îl înşeli pe celălalt fiindcă ai nevoie să beneficiezi din nou de acea versiune idealizată a eului care este posibilă numai în faza de început a unei relaţii. Cu toţii ştim ce minunat ni se părea celălalt în primele zile, luni sau ani. Dar după o perioadă îndelungată de locuit împreună, de asistat la absolut toate momentele, de la cele fericite în care atingem un maxim al formei fizice şi mentale, la cele mai puţin vesele, dacă nu chiar dramatice, când ies din noi cele mai neplăcute trăsături de personalitate/caracter, învelişul perfect al celuilalt se fisurează.

Plus, există o anumită dinamică a cuplului. Iniţial, fiecare din cei doi proiectează cea mai bună versiune a lui, pentru ca pe parcurs să redevină ceea ce a fost din start, un om ca oricare altul. Şi atunci ni se face dor de noi, cei extraordinari de la debutul unei relaţii. Noi, care eram cei mai frumoşi, avem cel mai fermecător zâmbet sau cel mai ascuţit simţ al umorului. Noi, cei care eram aproape perfecţi în ochii celuilalt. Doar că acum nu ne mai reflectăm la fel. Şi citim pe faţa partenerului nostru punctul în care am ajuns. Aşa că nu ne rămâne decât să ne îndreptăm spre altcineva pentru a retrăi starea eului perfect de la început.

Propagandă sau manipulare?

Bucureşti, 27 noiembrie 2009, staţia de metrou Victoriei. Pe ecranele Zoom TV se succed două ştiri aparent diferite.

Prima e ştirea bombă că Băsescu a lovit un copil.

În a doua ştire Geoană şi Antonescu anunţă planul de a reduce CAS-ul şi de a acorda facilităţi fiscale investitorilor.

Până aici, nimic suspect. Doar că ştirea despre Băsescu poate fi studiată ca exemplu de propagandă ca la carte. Avem personajul negativ Băsescu, decredibilizat, pe un subiect extrem de emoţional, lovirea unui copil. Ni se arată imaginea cu incidentul presupus de acum 5 ani, iar declaraţia iniţială a preşedintelui că nu îşi aduce aminte de un astfel de caz este însoţită de o fotografie de-a lui mai veche în care apare scârbit de toate, deci vinovat. Nu contează că ulterior preşedintele a dat o altă declaraţie de presă în care afirmă că nu a lovit niciodată un copil. Nu contează că acesta nu este un fapt dovedit încă şi atunci nu poate fi prezentat ca o afirmaţie, ci doar ca suspiciune.

Trăiască democraţia!

P.S.
“Propaganda, in cel mai larg sens, este tehnica de influentare a actiunilor omului prin manipularea reprezentarilor. Aceste reprezentari pot fi sub forma vorbita, scrisa, picturala sau muzicala.” - Harold Lasswell (1937)

Tehnici de propagandă
Acordarea de apelative – Băse e un scelerat fiindcă a lovit un copil. Nu cred că mulţi oameni au căutat în dicţionar să vadă ce înseamnă scelerat, dar au reţinut esenţa, Băsescu este foarte rău

Prezentarea de atrocităţi despre duşman în timpul războiului pentru mobilizarea soldaţilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum, fiindcă lovirea unui copil reprezintă o atrocitate pentru civilizaţia modernă.

Tehnici de manipulare
Luarea şi combinarea imaginilor. Am privit şi eu cu încetinitorul imaginile respective. Întrebarea pe care o am este de ce sunt aşa de liniştiţi oamenii din jur dacă şeful statului i-a dat un pumn copilului? Şi de ce doamna de lângă copil nu îl pocneşte pe preşedinte, fiindcă eu ca femeie cam aşa aş fi protestat în faţa unei astfel de violenţe? Trecem peste observaţia de bun-simţ că în campanie electorală toţi copiii sunt mângâiaţi pe obraz ca semn de mare afecţiune din partea candidaţilor. Sigur găsim imagini compromiţătoare cu oricare alt candidat la orice funcţie

Stevie Wonder, nume de cod rază de soare

Pentru nostalgicii după soare sau după iubire sau după amândouă, un cântec minunat pentru seri de toamnă liniştite: