Un zâmbet face cât o mie de cuvinte

Citat: A smile is the light in the window of your face that tells people you're at home. Anonim

Astăzi m-am convins din nou, pentru a nu ştiu câta oară, că modul cel mai simplu de a relaţiona cu un om este prin zâmbet, de preferinţă cât mai natural.

E adevărat că nu toată lumea ştie să zâmbească sau, şi mai grav, să primească un zâmbet. Din experienţa mea, ceea ce văd în ochii unui om căruia îi zâmbesc şi care îmi răspunde tot printr-un zâmbet este de nepreţuit: supriza că a fost remarcat, mulţumirea că a fost apreciat, bucuria de a nu mai fi izolat. În fond, zâmbetul nu este altceva decât recunoaşterea prezenţei ceiluilalt şi dovada că această prezenţă nu te deranjează.

Fiindcă România nu este încă un stat aşezat, cu structuri stabile şi perspective sigure, inevitabil o mare presiune ne apasă pe toţi. Pe deasupra, facem cu greu faţă contagiunii sociale, şi, la o scurtă privire în jur, vedem cât de puţini oameni zâmbesc.

Eu cred că putem să rezistăm acestui atac al tristeţii şi grijii pentru ziua de mâine prin zâmbet. Sunt convinsă că zâmbetul ne va ajuta să fim mai echilibraţi şi să ne concentrăm mai bine asupra lucrurilor cu adevărat importante pentru noi.

Fapte mici, iubire mare

Moto: Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste. Anton Cehov

Trăim vremuri tulburi. Aşa ni se pare nouă. De fapt, trăim aşa cum s-a trăit întotdeauna pe Pământ, cu problemele inerente epocilor respective: ba un război, ba o epidemie, mai o persecuţie religioasă, mai o foamete. Dintre toate timpurile, cel în care ne aflăm noi acum mi se pare cel mai propice pentru iubire. Da, oamenii au iubit dintotdeauna, doar că în trecut statutul femeii era inferior, iar relaţiile maritale erau dictate financiar, deci multe iubiri erau mai degrabă interzise sau furate.

Revenind la tema de azi, consider că iubirea nu se demonstrează cu cerut de nevastă la Paris şi inel cu diamant, şi nici cu buchete imense de trandafiri trimise de Valentine’s Day. Ea se dovedeşte în fiecare zi. Din momentul în care te trezeşti încercănat şi fără chef şi celălalt, văzându-ţi starea, îţi zâmbeşte larg şi te ajută să te înveseleşti. Se dovedeşte în timpul micului dejun când grijuliu pui pe masă nu doar ce îţi place ţie, ci şi ce îi place celuilalt. Se dovedeşte pe tot parcursul zilei când indiferent cât de ocupat ai fi, te mai gândeşti din când în când dacă celălalt este bine. Iubire înseamnă să îţi dai seama când celălalt are foarte mare nevoie de tine şi să îi aloci mai mult timp. Să fii atent ca celălalt să nu fie încorsetat de rolul lui social, de exemplu nu doar bărbatul să fie responsabil de toate cheltuielile sau nu doar femeia să se ocupe de treburile casnice. Iubire înseamnă să nu mai poţi de nerăbdare fiindcă îţi doreşti să îi faci partenerului un cadou, şi nu oricare, ceva ce îşi doreşte foarte mult.

În sprijinul aceleiaşi idei, mi-a făcut mare plăcere să citesc un interviu cu Daciana Sârbu în revista Tango (http://www.revistatango.ro/Cover-Story/167.html). Pentru că vorbea despre aceeaşi iubire care transpare din micile gesturi. Pentru că simţeai că are o relaţie adevărată şi nu un surogat. Ea spunea că: Secretul uneii căsnicii fericite stă în atenţia la detalii. Grija faţă de cum l-ai putea răni pe celălalt fără să-ţi dai seama, cum l-ai putea ajuta atunci când e dezorientat, cum l-ai putea proteja când e vulnerabil. Şi dorinţa de a face asta mereu, până la sfârşit, chiar dacă uneori oboseşti.

Eu îmi doresc să pot face asta mereu.

Amos Oz

Moto: Literary and political work helps people to ged rid of stereotypes. Amos Oz

Nu ştiţi ce să mai citiţi? Vă recomand Cutia neagră a scriitorului israelian Amos Oz. Este un roman destul de vechi- a apărut în anul 1987 - dar absolut extraordinar. Pe copertă scria că nu-l poţi lăsa din mână până la sfârşit. Am râs, crezând că e o strategie de a-i face pe oameni să citească. Vă confirm că e într-adevăr foarte captivant, că oamenii ăia sunt atât de reali, încât dacă te uiţi în jur îi poţi vedea şi tocmai de aceea abia aştepţi să vezi care va fi soarta lor. Efectul este obţinut şi prin tehnica narativă, dar să nu intrăm în detalii tehnice. Oricum, este interesant de mutat perspectiva de cititor din spaţiul european în cel al Israelului. Veţi descoperi alte problematici, dar aceleaşi tipologii umane.

Personal, romanul mi-a aruncat cel puţin o provocare: răsturnarea paradigmei fericirii.

Citez:
"Desigur, nu ai uitat vestita lege din introducerea la Ana Karenina, când Tolstoi, învăluit într-o pelerină de o divinitate rustică [...] declară că toate familiile fericite se aseamănă între ele, pe când cele nenorocite sunt nenorocite fiecare în felul său. Am tot respectul faţă de Tolstoi, însă eu cred contrariul: majoritatea nenorociţilor se zbat în suferinţele lor conform aceleiaşi formule fixe [... ]. Pe când fericirea e un obiect fin şi rar, ca un fel de vază chinezească, iar puţinii care au ajuns la ea au gravat-o semn după semn, de-a lungul anilor, fiecare după propria imagine, după propriile măsuri, aşa încât nici o fericire nu seamănă cu alta. Iar când a fost turnată fericirea, s-au amestecat şi suferinţele şi umilirile, aşa cum aurul ar trebui să fie extras din mineralul brut. Există fericire pe lume, Alex, chiar dacă e efemeră ca un vis."

Mie mi-a schimbat modul de raportare la fericire şi la nefericire. Dacă vouă nu, nu e nimic. Sper măcar să vă placă scriitura lui Amos Oz.

Reteta fericirii

Desiderata

Go placidly amid the noise and haste,
and remember what peace there may be in silence.
As far as possible without surrender
be on good terms with all persons.
Speak your truth quietly and clearly;
and listen to others,
even the dull and the ignorant;
they too have their story.
Avoid loud and aggressive persons,
they are vexations to the spirit.
If you compare yourself with others,
you may become vain and bitter;
for always there will be greater and lesser persons than yourself.
Enjoy your achievements as well as your plans.
Keep interested in your own career, however humble;
it is a real possession in the changing fortunes of time.
Exercise caution in your business affairs;
for the world is full of trickery.
But let this not blind you to what virtue there is;
many persons strive for high ideals;
and everywhere life is full of heroism.

Be yourself.
Especially, do not feign affection.
Neither be cynical about love;
for in the face of all aridity and disenchantment
it is as perennial as the grass.

Take kindly the counsel of the years,
gracefully surrendering the things of youth.
Nurture strength of spirit to shield you in sudden misfortune.
But do not distress yourself with dark imaginings.
Many fears are born of fatigue and loneliness.
Beyond a wholesome discipline,
be gentle with yourself.

You are a child of the universe,
no less than the trees and the stars;
you have a right to be here.
And whether or not it is clear to you,
no doubt the universe is unfolding as it should.

Therefore be at peace with God,
whatever you conceive Him to be,
and whatever your labors and aspirations,
in the noisy confusion of life keep peace with your soul.

With all its sham, drudgery, and broken dreams,
it is still a beautiful world.
Be cheerful.
Strive to be happy.

Max Ehrmann

Cum stati cu fericirea?

Toata lumea e interesata de fericire. Ca, de, vorba poetului, ce frumos e sa fii frumoasa, ce bine e sa-ti fie bine si ce rau e sa-ti fie rau. Oricate tendinte depresive ne-ar bantui si oricat de nevrotica ar fi lumea de azi, totusi, instinctul de perpetuare a speciei primeaza, iar fericirea reprezinta o conditie necesara, desi nu neaparat suficienta. (Cel putin, asa era cazul mai demult. In timp, din cauza perioadelor prelungite de nefericire, oamenii s-au adaptat si au dezvoltat o rezistenta considerabila la virusul fericirii.)

Am fost provocata sa dau o definitie a fericirii. In fond, definirea conceptului te ajuta sa iti dai seama daca suferi sau nu de fericire. Ei, bine, cred ca nu vreau sa definesc fericirea. Poate mai incolo cand o sa fiu o batranica sfatoasa. E clar: toti putem gasi fraze care sa sune bine, dar pana la urma fericirea e foarte personala si mai ales evolutiva. Ce ma facea fericita acum cinci ani, nu mai e un factor de fericire in prezent.

Sunt fericita sa ma trezesc dimineata si sa pot zambi din tot sufletul ca semn de bucurie linistita pentru noaptea care a trecut si indeosebi pentru ziua care vine, indiferent daca ziua presupune o meserie nepotrivita, termene limita presante sau probleme financiare. Sunt fericita cand nu fac economie de mine si pot oferi oamenilor ce consider eu ca au nevoie. Sunt fericita daca e soare si totul e verde, inclusiv oamenii care se straduiesc sa fie si ei asa senini. Sau daca afara ninge zdravan cu fulgi rotunzi si zambitori. Cu adevarat sunt fericita cand stiu ca tot ce am mai bun nu se iroseste pe persoana iubita. Dimpotriva, creste, si astfel si noi.

DEX-ul zice ca fericirea e „starea de multumire sufleteasca si deplina”. Fericirea este rezultatul indeplinirii anumitor conditii considerate esentiale de candidatul la fericire: dezvoltare si recunoastere profesionala, statut social, evolutie si implinire afectiva.

Momentan, sunt fericita in cea mai mare parte a timpului si asta e … o fericire, nu credeti?

Despre râs

Râsul este un exerciţiu bun, e ca şi cum ai alerga pe dinăuntru.