Soția prăfuită

Aparent nevestele-mame sunt niște creaturi care trăiesc pe lângă casa omului, ponosite, neîngrijite și vai de ele. Cel puțin, așa reiese dintr-un articol pe care l-am citit recent, ce-i drept scris de o domnișoară necăsătorită.

Paradoxul face ca și nevestele-mame să creadă la fel. De mai bine de 3 ani de când sunt mai mult mamă și soție decât femeie și profesionist, când mă uit în oglindă văd numai liste cu treburile pe care le am de făcut prin casă. Mă tem că și Marius vede cam același lucru și bănuiesc că nu e foarte atrăgător să vezi o femeie cu fruntea plină de mesaje de genul să spăl aragazul, să pun rufe la spălat, să ies afară cu copiii, etc.

Singurele momente când dispar biletele din frunte sunt cele în care mă rup de context și sunt fără copii și chiar și fără Marius. Atunci mi se reactualizează imaginea de sine și reușesc să mă reconectez la identitatea mea completă care nu se limitează doar la rolul de mamă și soție. Obțin același efect și când mă uit la poza noastră de la nuntă, un exercițiu pe care îl fac zilnic de când l-am născut pe Vlad, nu pentru a-mi reaminti cum am arătat la un moment dat, ci pentru a fi sigură că nu uit cine sunt dintotdeauna.

Însă toate eforturile mele ar fi în zadar dacă atunci când m-aș uita în oglinda Marius aș vedea numai o femeie cu liste.

Motivul pentru care ne înşelăm partenerii

Motto: If you marry a man who cheats on his wife, you'll be married to a man who cheats on his wife. Ann Landers

M-am întrebat întotdeauna care este cauza generală în spatele acestui fenomen de înşelare a partenerului nostru de viaţă. Nu de alta, dar este un fapt atât de des întâlnit încât nu am cum să nu mă gândesc dacă voi înşela sau voi fi înşelată. Aşadar, să fie nepotrivire de caracter, nepotrivire sexuală sau nepotrivire „financiară”? Să fie toate la un loc? Să fie o cutumă socială? Poate.

Eu am mai descoperit o cauză: îl înşeli pe celălalt fiindcă ai nevoie să beneficiezi din nou de acea versiune idealizată a eului care este posibilă numai în faza de început a unei relaţii. Cu toţii ştim ce minunat ni se părea celălalt în primele zile, luni sau ani. Dar după o perioadă îndelungată de locuit împreună, de asistat la absolut toate momentele, de la cele fericite în care atingem un maxim al formei fizice şi mentale, la cele mai puţin vesele, dacă nu chiar dramatice, când ies din noi cele mai neplăcute trăsături de personalitate/caracter, învelişul perfect al celuilalt se fisurează.

Plus, există o anumită dinamică a cuplului. Iniţial, fiecare din cei doi proiectează cea mai bună versiune a lui, pentru ca pe parcurs să redevină ceea ce a fost din start, un om ca oricare altul. Şi atunci ni se face dor de noi, cei extraordinari de la debutul unei relaţii. Noi, care eram cei mai frumoşi, avem cel mai fermecător zâmbet sau cel mai ascuţit simţ al umorului. Noi, cei care eram aproape perfecţi în ochii celuilalt. Doar că acum nu ne mai reflectăm la fel. Şi citim pe faţa partenerului nostru punctul în care am ajuns. Aşa că nu ne rămâne decât să ne îndreptăm spre altcineva pentru a retrăi starea eului perfect de la început.

Alegerea verighetelor

Ce te faci când ajungi să probezi verighetele în magazin şi îţi dai seama că nunta e pe bune şi că toată viaţa vei fi legat de cineva, iar acea legătură va fi vizibilă în fiecare zi prin purtarea verighetei? Te uiţi bine la acel cineva, te mai întrebi o dată dacă e decizia potrivită şi pui verigheta pe deget.

Pare simplu să îţi alegi o asemenea bijuterie, mai ales pentru femei. Ei, bine, nu e chiar aşa. Mai ales, pentru bărbaţi.

Ei nu prea sunt obişnuiţi cu inelele. Ele se obişnuiesc greu cu modelele alese de el pentru verighetă. Unul vrea aur alb, celălalt aur galben. Unul briliant, altul nimic. Unul 3 straturi, celălalt subţire-subţire.

Important e ca fiecare să îşi aleagă modelul potrivit pentru el. Verighetele nu trebuie să fie identice, chiar dacă aşa ar fi frumos. Dar decât identice şi în sertar, mai bine diferite şi pe deget.

La fel de important, dacă celălalt nu vrea să poarte verigheta, respectaţi-i decizia. Nu îl forţaţi. Concentraţi-vă pe lucruri mai importante, cum ar fi să faceţi relaţia să meargă din ce în ce mai bine.

Later edit: Există multe poveşti despre semnificaţia verighetelor, de la romanţioase la pragmatice. Astfel, forma de cerc a verighetelor nu face decât să arate că iubirea este veşnică şi fără sfârşit. Frumos, nu? Alţii consideră că prin inelarul mâinii stângii trece vena iubirii (vena amoris). Însă, cel mai mult mi-a plăcut explicaţia din Evul Mediu conform căreia verigheta marca practic înţelegerea dintre tată şi mire de a-i da fata, dar şi zestrea.

Căsătorie în vremea crizei

Motto: Getting divorced just because you don't love a man is almost as silly as getting married just because you do. Zsa Zsa Gabor

Primul gând care mi-a venit în minte când a izbucnit criza financiară globală a fost: acum mi-am găsit şi eu să mă mărit? Când e lumea în criză? Şi nu una ca oricare? Cea mai mare şi mai globalizată de la Marea Depresiune din anii 30? Adio vise roz de viitor. Adio final fericit. Acum povestea se încheie cu şi au trăit în criză până la adânci bătrâneţi.

Partea bună e că e foarte distractiv să te căsătoreşti. Mă rog, poate fi şi enervant, dar e mai degrabă haios. Oricum, am concluzionat că procesul în sine de a te căsători ar trebui menţionat în CV-ul tuturor celor care au trecut prin aşa ceva la experienţă profesională şi chiar la studii.

O să revin cu diverse povestiri trăite în cursul pregătirilor. Pentru că nu am timp să fac un blog de nuntă, aşa cum mi-aş fi dorit, o să public aici câte un articol pe săptămână despre toate aventurile dinaintea căsătoriei.