joi, 19 februarie 2009

Încă o zi

Moto: I never did a day's work in my life. It was all fun. Thomas A. Edison

Nu ştiu de ce, dar pe aici pe la noi sau cel puţin în locurile pe unde mă preumblu, dimineaţa e motiv de nefericire. O, nu, încă o zi în care trebuie să merg la serviciu! Iar va trebui să rezist o zi întreagă! Nu mai suport! Sunt doar câteva din remarcile pe care le aud în jurul meu, inclusiv la mine.

Toate aceste afirmaţii nu denotă doar o anumită inerţie a subiectelor de conversaţie, ci o realitate mult mai gravă: lipsa plăcerii în activităţile noastre zilnice şi, mai grav decât atât, sabotarea acestor activităţi prin stări negative.

Dacă într-adevăr nu îţi place locul tău de muncă din diverse motive şi nici nu îl poţi schimba, tot din diverse motive, asta nu înseamnă că trebuie să te înveninezi şi mai mult. Dimpotrivă, e situaţia ideală pentru a schimba paradigma şi a încerca să îţi faci viaţa mai bună.

O nouă zi nu trebuie să perpetueze situaţii deja existente, ci îţi oferă şansa de a opera unele schimbări. Poţi să mai faci şi altceva pe lângă activitatea respectivă astfel încât atenţia ta să nu se mai concentreze exclusiv pe motivul nefericirii şi frustrării. Sau poţi să reîncadrezi situaţia de viaţă în cauză: să enumeri avantajele şi să te axezi pe ele, dar musai trebuie să faci apel şi la varianta unu, adică să mai ai şi alte locuri sau activităţi de unde să îţi iei porţia zilnică de recunoaştere şi satisfacţie. Mai precis, îţi cauţi un hobby, îţi faci un blog, îţi continui studiile, îţi planifici călătorii. Orice.

Este şi motivul pentru care am început să scriu pe acest blog. Pentru ca încă o zi să fie o şansă şi nu un ghinion.

Niciun comentariu: