M-a făcut mama jongler

Moto: The trick to juggling is determining which balls are made of rubber and which ones are made of glass.

Pe noi toţi, de altfel, dacă vă vine să credeţi.

Cum îmi coboram picioarele delicate de cuzubella din pat pe la trei noaptea confruntată cu o neaşteptată inundaţie, am avut o nebănuită revelaţie în timp ce strângeam cu frenezie apa din toată casa şi mă gândeam la toate obligaţiile din timpul zilei pe care trebuia să le onorez: serviciu, un interviu pentru un alt post, participarea la cursurile de masterat.

Am înţeles că nu sunt decât un jongler la începutul carierei care îşi mai permite uneori să scape din mâini obiectele cu care jonglează. Pentru că jonglăm cu viaţa, cu moartea, cu alegerile pe care le facem, cu sentimentele care ne cuprind, cu gândurile care nu ne lasă în pace. Jonglăm cu naturaleţe. Jonglăm fără să ştim că jonglăm. Jonglăm fără să realizăm cât de greu e să jonglezi.

Din când în când ne înlocuim unele mingi – vise neîmplinite - sau adăugăm altele mai grele – ne alegem cariera, ne schimbăm cariera, devenim directori, ne căsătorim, facem copii. Jonglăm în continuare cu perseverenţă sau poate de frica de a nu fi scos din joc. Ştii că e periculos să scapi din mingi fiindcă asta te-ar destabiliza. Aşa că fiecare îşi stabileşte pentru el numărul acceptabil de mingi pe care le poate scăpa fără efecte negative.

Trebuie să plec acum. Mingea blog se odihneşte puţin. Mă duc să îmi jonglez în continuare viaţa.