marți, 19 februarie 2008

Hoţii de vise

Moto: There are some people who live in a dream world, and there are some who face reality; and then there are those who turn one into the other. Desiderius Erasmus

Uneori oamenii care îţi dăruiesc cele mai frumoase vise reuşesc să te şi deposedeze de ele scurt şi sec. Fără voie, visul se retrage ca un val în reflux. Fără ştire, te adăposteşti şi tu în coaja de nucă a mecanismelor de apărare.

Mă întreb dacă există pe undeva vreun dulap imens care să adăpostească visele ratate din diverse motive. Ikea ar trebui să vândă un astfel de dulap. Sau mai bine, un birou al viselor pierdute – găsitorului recompensă.

Oricare ar fi cauzele, indiferent cine are dreptatea de partea lui, un vis anesteziat e un vis mai greu de reînviat. Sunt un om al viselor şi de fiecare dată când se întâmplă să mai pierd unul pe drum simt aşa o durere de parcă aş fi lipsită de prezenţa cuiva foarte drag.

Poate ar trebui să inventăm o poliţie împotriva furtului de vise – mă amuz deja gândindu-mă care ar fi metoda lor de instruire. Cea mai grea infracţiune rămâne cea în care îţi furi singur visele şi răspundeţi-vă sincer de câte ori nu aţi trecut prin asta.

Un înţelept contemporan spunea că atunci când visezi singur, e doar un vis, iar când visezi împreună cu alţii e începutul realităţii. Singuri sau împreună, important e să visăm.

Un comentariu:

Vetrix spunea...

Recent am furat visul unei persoane foarte dragi. Chiar daca acum as vrea sa i-l inapoiez, e destul de complicat pentru ca cuvintele nu mai pot repara ceea ce s-a stricat. Asa ca voi cauta alte solutii. Sigur exista!