Uneori căutam schimbarea cu lumânarea. Şi tocmai de-aia o şi găsim, chiar dacă presupune un proces complex de amuşinare, localizare şi realizare.
Ce îmi place mie la schimbare e că nu e unisecvenţială şi nici nu rămâne doar o zvâcnire de moment. Dacă, de exemplu, ţi-ai schimbat stilul vestimentar, vei adopta o atitudine diferită care va atrage oameni noi în viaţa ta sau care îi va ajuta pe cei deja prezenţi să te vadă în altă lumină. Toate acestea aduc cu sine experienţe şi cunoştinţe noi care îţi vor remodela gândirea, ceea ce va conduce la apariţia unui nou ciclu de schimbări. O mentalitate diferită va fi însoţită de idealuri diferite, iar ca să le îndeplineşti, probabil vei recunoaşte nevoia de a opera alte schimbări. Trăiască acest cerc virtuos!
Aparent neînsemnate, schimbările au traiectoria lor şi nu se pierd nici când tu opreşti în mod conştient procesul de schimbare din frică sau din alte motive. Mai devreme sau mai târziu toţi schimbăm ceea ce trebuie schimbat cu condiţia ca la un moment dat să ne fi dorit asta foarte mult. În caz contrar, rămânem fixaţi într-un scenariu de viaţă în care jucăm acelaşi rol la nesfârşit. Deosebirea ar fi că, dacă la început primeam aplauze pentru interpretarea noastră, după multe reprezentaţii, nu o să mai rămână nimeni în sală şi, mai grav decât atât, nici noi nu o să mai ştim ce rol jucăm. Doar o să ducem cu noi povara unui spectacol jucat prea des în care rolul ne-a uzat individualitatea, iar sensul s-a pierdut între acte. Vom trăi comozi în rutină. Nu-i nimic rău în asta, dacă este ce îţi doreşti cu adevărat.
Dar dacă nu e aşa? Atunci îţi vei aduce aminte de soluţia schimbare. Şi dacă nu ţi s-a alterat curajul, atunci vei schimba ceva. Totuşi, aveţi grijă să schimbaţi la momentul potrivit ceea ce doriţi fiindcă mai târziu o să simţiţi nevoia să plusaţi în schimbările voastre şi asta nu e neapărat indicat. Dacă în general la criza de 30 de ani puteţi scăpa ieftin, pe la 40-50 de ani nevoia de schimbare o să fie mai mare, schimbarea mai dramatică, iar rezultatele nu neapărat pozitive. Nu aşteptaţi crize majore ca să faceţi lucrul potrivit. Luaţi-o încet asigurându-va astfel o trecere mai lină prin viaţă fără momente teribile de cumpănă. Evident că o să continuaţi să vă puneţi întrebări, dar o să aveţi şi răspunsul la ele: eu nu am ocolit schimbarea, am îmblânzit-o şi îmblânzind-o am evitat criza nebună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu