Probabil ideea de baza a unui blog este de a fi o unealta zilnica de comunicare. Din pacate, eu nu pot comunica deschis chiar in fiecare zi. Uneori, sunt prea prinsa de lucruri mai mari sau mai mici. Asa ca e imposibil sa scriu ceva. Deschid blogul, ma uit la articolele deja postate, imi dau seamna ca sunt legata de obligatia de a scrie permanent, inchid blogul si ma intorc la ce ma consuma cu atata ardoare: stresul de la birou, oboseala de a trai intr-o societate in curs de civilizare, prietenii, familia.
Cat despre aspiratii, pe astea le las undeva departe, dar in siguranta, am eu impresia, spre a le realiza la un moment dat cand conditiile vor fi mai favorabile: mai mult timp, mai multa relaxare. Doar ca e fals sa actionez asa. In cazul aceste, aspiratiile vor ramane fix unde le-am lasat si nu se vor implini niciodata. Nu exista un moment mai bun decat acum. Teoretic, asta e de bine. Practic, e de rau, pentru ca noi ne amagim ca exista si ne punem in stand-by. De fapt, cum bine zice expresia englezeasca: ne arestam viata. Ei, bine, domnule politist Timp/Constiinta, nu m-am turmentat, dar m-am ratacit un pic pe drumul spre mine. Gasitorului ofer recompensa!
Cat despre aspiratii, pe astea le las undeva departe, dar in siguranta, am eu impresia, spre a le realiza la un moment dat cand conditiile vor fi mai favorabile: mai mult timp, mai multa relaxare. Doar ca e fals sa actionez asa. In cazul aceste, aspiratiile vor ramane fix unde le-am lasat si nu se vor implini niciodata. Nu exista un moment mai bun decat acum. Teoretic, asta e de bine. Practic, e de rau, pentru ca noi ne amagim ca exista si ne punem in stand-by. De fapt, cum bine zice expresia englezeasca: ne arestam viata. Ei, bine, domnule politist Timp/Constiinta, nu m-am turmentat, dar m-am ratacit un pic pe drumul spre mine. Gasitorului ofer recompensa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu