Nu am sa vorbesc despre cum sa castigi potul cel mare, stati linistiti. Nu am innebunit inca. Sau nu de tot. Ci despre cum ajungem sa fim extrasi in diverse combinatii in legatura cu prietenii, iubitii sau cu slujbele. E o loterie totul sau evolutia fireasca a revelatiilor pe care le avem in lumea noastra interioara si care ne conduc spre anumite actiuni?
Mi-ar placea sa cred ca exista o logica in toate, un lant cauza-efect care sa explice orice fenomen. In fond, asta e sarcina numarul unu a lui Dumnezeu trecuta dintotdeauna in fisa postului. Mi-ar placea sa cred ca nu mi-am intalnit prieteniile sau iubirile absolut din intamplare, ci ca tot ceea ce am facut sau nu am facut pana acum a avut drept consecinta descoperirea unor oameni. Si totusi.
Intalnirea cu prietena mea cea mai buna rezuma un numar mai mare de extrageri. In primul rand, amandoua am ales independent una de cealalta acelasi liceu si acelasi profil. Apoi, fiecare din noi si-a ales o colega de banca in directii diferite in clasa. Si totusi, la scurt timp dupa 15 septembrie, cum pierdeam vremea prin pauza, am inceput sa vorbim si am zis cuvantul magic America. Beculetele prietenei s-au aprins si de atunci au trecut 13 ani. Doar pentru ca absolut intamplator, in acea prima conversatie pe care am avut-o, ne-am gasit o afinitate care nici macar nu prevestea cat de mult ne potrivim la suflet amandoua. Prietenia noastra a inceput de la o pasiune minora, dar care a creat contextul favorabil descoperirii altora mai importante si mai relevante. Clar, ceea ce a urmat nu a mai fost loterie, ci constructie si evolutie.
La fel si cu iubirea. Si eu si el am fost extrasi la un concert la care nici unul din noi nu a vrut sa mearga. Amandoi am fost convinsi pana la urma sa asistam la concert, el de argumentul ca ar putea intalni pe cineva, eu fiindca nu puteam sa o refuz pe prietena careia ii promisesem ca vin. Desi ne cunosteam de multa vreme si desi de fiecare data aceeasi prietena incerca sa ne extraga impreuna, noi nu si nu, cand eu, cand el. Am facut clic intamplator la acel concert. Trecuse un an jumate de cand ne intalniseram prima oara. In mod normal, nici unul din noi nu l-ar fi ales pe celalalt. Fiecare avea propriile criterii de selectie in care celalalt nu se incadra. Dimpotriva, se califica la respins fara drept de apel. Si totusi, loteria a functionat. A mai ajutat si faptul ca fiecare traise destul cat sa stie ce nu mai vrea si, mai ales, cat sa nu fie catar sa elimine optiuni. Fie vorba intre noi, a mai ajutat si disperarea. Si totusi, daca eu nu as fi facut un anumit gest care sa-i atraga celuilalt atentia atat de mult incat sa fie dispus sa imi acorde o sansa, si aceasta intalnire s-ar fi terminat ca si celelalte. Cu un pa politicos si alte revederi la intervale mai mult sau mai putin regulate. Asa, amandoi traim uimirea de a fi descoperit un om asa cum aveau nevoie si cum habar n-aveau ca vor gasi fix in celalalt pe care si-l imaginau complet diferit.
Deci, si in cazul prieteniei si in cazul iubirii, totul a pornit de la un cuvant cheie care i-a descuiat celuilalt prejudecatile si i-a deschis o alta fereastra prin care sa te vada altfel dandu-ti astfel si tie sansa de a-l vedea altfel. A fost o loterie verbala in care fiecare a extras din patrimoniul lui ceva la intamplare si l-a aruncat in bol. Si uite asa s-au insiruit frumos numerele castigatoare dand nastere la momente extraordinare si amintiri formatoare.
Nu pot decat sa felicit cu aceasta ocazie hazardul intamplarilor, norocul alegerilor si loteria faptelor la care am luat parte.
Mi-ar placea sa cred ca exista o logica in toate, un lant cauza-efect care sa explice orice fenomen. In fond, asta e sarcina numarul unu a lui Dumnezeu trecuta dintotdeauna in fisa postului. Mi-ar placea sa cred ca nu mi-am intalnit prieteniile sau iubirile absolut din intamplare, ci ca tot ceea ce am facut sau nu am facut pana acum a avut drept consecinta descoperirea unor oameni. Si totusi.
Intalnirea cu prietena mea cea mai buna rezuma un numar mai mare de extrageri. In primul rand, amandoua am ales independent una de cealalta acelasi liceu si acelasi profil. Apoi, fiecare din noi si-a ales o colega de banca in directii diferite in clasa. Si totusi, la scurt timp dupa 15 septembrie, cum pierdeam vremea prin pauza, am inceput sa vorbim si am zis cuvantul magic America. Beculetele prietenei s-au aprins si de atunci au trecut 13 ani. Doar pentru ca absolut intamplator, in acea prima conversatie pe care am avut-o, ne-am gasit o afinitate care nici macar nu prevestea cat de mult ne potrivim la suflet amandoua. Prietenia noastra a inceput de la o pasiune minora, dar care a creat contextul favorabil descoperirii altora mai importante si mai relevante. Clar, ceea ce a urmat nu a mai fost loterie, ci constructie si evolutie.
La fel si cu iubirea. Si eu si el am fost extrasi la un concert la care nici unul din noi nu a vrut sa mearga. Amandoi am fost convinsi pana la urma sa asistam la concert, el de argumentul ca ar putea intalni pe cineva, eu fiindca nu puteam sa o refuz pe prietena careia ii promisesem ca vin. Desi ne cunosteam de multa vreme si desi de fiecare data aceeasi prietena incerca sa ne extraga impreuna, noi nu si nu, cand eu, cand el. Am facut clic intamplator la acel concert. Trecuse un an jumate de cand ne intalniseram prima oara. In mod normal, nici unul din noi nu l-ar fi ales pe celalalt. Fiecare avea propriile criterii de selectie in care celalalt nu se incadra. Dimpotriva, se califica la respins fara drept de apel. Si totusi, loteria a functionat. A mai ajutat si faptul ca fiecare traise destul cat sa stie ce nu mai vrea si, mai ales, cat sa nu fie catar sa elimine optiuni. Fie vorba intre noi, a mai ajutat si disperarea. Si totusi, daca eu nu as fi facut un anumit gest care sa-i atraga celuilalt atentia atat de mult incat sa fie dispus sa imi acorde o sansa, si aceasta intalnire s-ar fi terminat ca si celelalte. Cu un pa politicos si alte revederi la intervale mai mult sau mai putin regulate. Asa, amandoi traim uimirea de a fi descoperit un om asa cum aveau nevoie si cum habar n-aveau ca vor gasi fix in celalalt pe care si-l imaginau complet diferit.
Deci, si in cazul prieteniei si in cazul iubirii, totul a pornit de la un cuvant cheie care i-a descuiat celuilalt prejudecatile si i-a deschis o alta fereastra prin care sa te vada altfel dandu-ti astfel si tie sansa de a-l vedea altfel. A fost o loterie verbala in care fiecare a extras din patrimoniul lui ceva la intamplare si l-a aruncat in bol. Si uite asa s-au insiruit frumos numerele castigatoare dand nastere la momente extraordinare si amintiri formatoare.
Nu pot decat sa felicit cu aceasta ocazie hazardul intamplarilor, norocul alegerilor si loteria faptelor la care am luat parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu