Am cam lasat blogul balta. Am fost in concediu vreo 2 saptamani si apoi m-a luat pe nepregatite intoarcerea la viata mea veche. Ce folos ca evadam in vacante daca dupa aia ne asteapta aceeasi rutina? Revenim la acelasi decor, mai mult sau mai putin placut, la aceiasi oameni care ne inconjoara, mai mult sau mai putin dragi, si mai ales la noi, cei de fiecare zi. Fara indoiala, sunt fanul numarul unu al vacantelor, cu atat mai mult al celor din strainatate si asta nu din snobism, ci pentru ca nu se poate contesta gradul de dezvoltare al tarilor occidentale sau exotismul celor orientale.
Psihologii ar trebui sa inventeze deprimarea post-vacanta. Nu de alta, dar eu o traiesc. Romania e destul de gri. Nu e cea mai rea tara din lume, dar e prea gri pentru mine. Eu am nevoie de temperaturi moderate si afara dar si in temperamentul oamenilor. Ma oboseste disperarea, cinismul, fatalismul si anormalitatea de la noi. Ma oboseste probabil si mai mult pentru ca si eu sufar de toate bolile astea si nu vreau, deci ma lupt cu ele. In fine, mi-am promis ca niciodata nu am sa ma apuc sa fac apologia vreunei alte tari si critica Romaniei, dar nu prea ma pot abtine. Deci, mai bine ma opresc aici.
Dar mai intai trebuie sa recomand Barcelona din tot sufletul ca loc ideal de petrecut vacanta. Le are pe toate si chiar mai mult decat atat pentru ca il are pe Gaudi si nu degeaba e baiatul asta asa celebru. M-a impresionat extrem, desi cladirile gandite de el nu intra in preferintele mele estetice. Dar nu am cum sa nu admir grija lui pentru redarea naturii, pentru iluminarea si ventilarea interioarelor si pentru revolutionarea unei arte destul de conservatoare in vremea lui.
Un comentariu:
Nu pot să nu mă întreb dacă şefii tăi... colegii... subalternii (lasă-i pe aştia că şi aşa nu pot să facă nimic)... etc. ştiu că ai un blog... pentru că, cine ştie, poate chiar citesc.
Cât despre traumatismele post-vacanţă, ei bine, nu mai e nimic de inventat: se ştie şi, în multe companii se şi aplică corecţia necesară. Mai exact se recomandă sau se impune prin diverse metode, care mai de care mai colorate, lipsa vacanţei, evitându-se în totalitate depresia amintită. Trebuie să apreciezi activitatea profilactică desfăşurată de către anumiţi manageri, care te păstreză în "gri" prin orice mijloace. Aici aş aminti un exemplu personal, când, la o companie de nivel naţional s-a recomandat concediul integral, dar nu în zile consecutive... mai exact, o zi pe săptămână... genial, nuuu?
Cât despre Gaudi, corect, nici mie nu-mi place şi nu văd de ce trebuie să admirăm revoluţionarea conservatorismului dacă nu ne place... pentru că încep să-mi amintesc de Marx...
Trimiteți un comentariu