Toata lumea e interesata de fericire. Ca, de, vorba poetului, ce frumos e sa fii frumoasa, ce bine e sa-ti fie bine si ce rau e sa-ti fie rau. Oricate tendinte depresive ne-ar bantui si oricat de nevrotica ar fi lumea de azi, totusi, instinctul de perpetuare a speciei primeaza, iar fericirea reprezinta o conditie necesara, desi nu neaparat suficienta. (Cel putin, asa era cazul mai demult. In timp, din cauza perioadelor prelungite de nefericire, oamenii s-au adaptat si au dezvoltat o rezistenta considerabila la virusul fericirii.)
Am fost provocata sa dau o definitie a fericirii. In fond, definirea conceptului te ajuta sa iti dai seama daca suferi sau nu de fericire. Ei, bine, cred ca nu vreau sa definesc fericirea. Poate mai incolo cand o sa fiu o batranica sfatoasa. E clar: toti putem gasi fraze care sa sune bine, dar pana la urma fericirea e foarte personala si mai ales evolutiva. Ce ma facea fericita acum cinci ani, nu mai e un factor de fericire in prezent.
Sunt fericita sa ma trezesc dimineata si sa pot zambi din tot sufletul ca semn de bucurie linistita pentru noaptea care a trecut si indeosebi pentru ziua care vine, indiferent daca ziua presupune o meserie nepotrivita, termene limita presante sau probleme financiare. Sunt fericita cand nu fac economie de mine si pot oferi oamenilor ce consider eu ca au nevoie. Sunt fericita daca e soare si totul e verde, inclusiv oamenii care se straduiesc sa fie si ei asa senini. Sau daca afara ninge zdravan cu fulgi rotunzi si zambitori. Cu adevarat sunt fericita cand stiu ca tot ce am mai bun nu se iroseste pe persoana iubita. Dimpotriva, creste, si astfel si noi.
DEX-ul zice ca fericirea e „starea de multumire sufleteasca si deplina”. Fericirea este rezultatul indeplinirii anumitor conditii considerate esentiale de candidatul la fericire: dezvoltare si recunoastere profesionala, statut social, evolutie si implinire afectiva.
Momentan, sunt fericita in cea mai mare parte a timpului si asta e … o fericire, nu credeti?
Am fost provocata sa dau o definitie a fericirii. In fond, definirea conceptului te ajuta sa iti dai seama daca suferi sau nu de fericire. Ei, bine, cred ca nu vreau sa definesc fericirea. Poate mai incolo cand o sa fiu o batranica sfatoasa. E clar: toti putem gasi fraze care sa sune bine, dar pana la urma fericirea e foarte personala si mai ales evolutiva. Ce ma facea fericita acum cinci ani, nu mai e un factor de fericire in prezent.
Sunt fericita sa ma trezesc dimineata si sa pot zambi din tot sufletul ca semn de bucurie linistita pentru noaptea care a trecut si indeosebi pentru ziua care vine, indiferent daca ziua presupune o meserie nepotrivita, termene limita presante sau probleme financiare. Sunt fericita cand nu fac economie de mine si pot oferi oamenilor ce consider eu ca au nevoie. Sunt fericita daca e soare si totul e verde, inclusiv oamenii care se straduiesc sa fie si ei asa senini. Sau daca afara ninge zdravan cu fulgi rotunzi si zambitori. Cu adevarat sunt fericita cand stiu ca tot ce am mai bun nu se iroseste pe persoana iubita. Dimpotriva, creste, si astfel si noi.
DEX-ul zice ca fericirea e „starea de multumire sufleteasca si deplina”. Fericirea este rezultatul indeplinirii anumitor conditii considerate esentiale de candidatul la fericire: dezvoltare si recunoastere profesionala, statut social, evolutie si implinire afectiva.
Momentan, sunt fericita in cea mai mare parte a timpului si asta e … o fericire, nu credeti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu