Dacă aveți copii, sigur ați auzit replica asta când ați mers în parc sau în vizită. Pot să înțeleg nevoia adultului de a-și afirma supremația în fața copiilor care odată cu nașterea lor le răstoarnă lumea pe dos. Pot să înțeleg, deși mai greu, chiar și atunci când întrebarea vine de la oameni faini și pricepuți la creșterea copiilor. Doar că mă întristează.
De fiecare dată când mă uit la un copil văd iubire în starea cea mai pură. Au apărut din iubire, s-au hrănit cu iubire nouă luni, cresc cu iubire, devin adulți care dăruiesc și primesc iubire.
Îmi place să cred că motivul pentru care facem copii nu se referă doar la condiționarea biologică de a perpetua specia. Am convingerea că ei apar în viața noastră pentru a ne învăța să iubim frumos, total și dezinteresat. Și nu numai pe ei, ci și pe ceilalți oameni. Iar asta este cu adevărat o șansă minunată.
P.S. Gândacule poate fi înlocuit cu orice alt termen mai mult sau mai puțin simpatic: șoarece, buburuză, pitic, grasule, etc.
P.S. Gândacule poate fi înlocuit cu orice alt termen mai mult sau mai puțin simpatic: șoarece, buburuză, pitic, grasule, etc.
2 comentarii:
Cand eram mica tin minte ca ma simteam foarte complexata atunci cand mi se spunea piticule. Si eram asa enervata ca mi se parea o injosire, ca si cum eram vazuta de sus si nu insemnam nimic... Copiii ar trebui sa fie egalii nostri si sa nu fie vazuti cu superioritate chiar daca aceasta este exprimata intr-un mod subtil!
Nu imi place sa fiu superioara copiilor si nu cred ca este un lucru normal. Si uneori chiar nu stiu de unde gasesc atatea lucruri in
Trimiteți un comentariu