Aparent nevestele-mame sunt niște creaturi care trăiesc pe lângă casa
omului, ponosite, neîngrijite și vai de ele. Cel puțin, așa reiese dintr-un
articol pe care l-am citit recent, ce-i drept scris de o domnișoară necăsătorită.
Paradoxul face ca și nevestele-mame să creadă la fel. De mai bine de 3 ani
de când sunt mai mult mamă și soție decât femeie și profesionist, când mă uit
în oglindă văd numai liste cu treburile pe care le am de făcut prin casă. Mă tem
că și Marius vede cam același lucru și bănuiesc că nu e foarte atrăgător să
vezi o femeie cu fruntea plină de mesaje de genul să spăl aragazul, să pun rufe la spălat, să ies afară cu copiii,
etc.
Singurele momente când dispar biletele din frunte sunt cele în care mă rup
de context și sunt fără copii și chiar și fără Marius. Atunci mi se reactualizează
imaginea de sine și reușesc să mă reconectez la identitatea mea completă care
nu se limitează doar la rolul de mamă și soție. Obțin același efect și când mă
uit la poza noastră de la nuntă, un exercițiu pe care îl fac zilnic de când
l-am născut pe Vlad, nu pentru a-mi reaminti cum am arătat la un moment dat, ci
pentru a fi sigură că nu uit cine sunt dintotdeauna.
Însă toate eforturile mele ar fi în zadar dacă atunci când m-aș uita în oglinda Marius aș vedea numai o femeie cu liste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu