Motto:
I dreamed of a wedding of elaborate elegance,
A church filled with family and friends.
I asked him what kind of a wedding he wished for,
He said one that would make me his wife.
Am constatat de curând că nunţile sunt de fapt conspiraţii împotriva mirilor. Gândiţi-vă şi dumneavoastră. Doi oameni se iubesc, se potrivesc, le e atât de bine împreună încât decid să renunţe la alte opţiuni şi să îşi concentreze toate eforturile asupra acelei relaţii căsătorindu-se. Până aici toate bune şi frumoase. De aici, începe nebunia.
Deodată te trezeşti pe cap cu o sumedenie de nevoi pe care nu le aveai până atunci. Dacă eşti mult mai influenţabil social, ca să nu spun snob, atunci vei ceda majorităţii acestor nevoi create de firmele de organizare a nunţilor pentru profitul lor şi nu neapărat pentru binele mirilor.
Când pui pe hârtie tot ce ar trebui să ai la o nuntă conform uzanţelor moderne, te apucă groaza. Cu precădere dacă ai un buget modest, dar vrei totuşi să rămâi cu faţa socială nepătată. Să enumerăm câteva: ai nevoie de temă, de idei cât mai trăsnite pentru temă,de machiaj profesionist, de super coafură, de nu ştiu ce bijuterii sau pantofi, de invitaţii, de cocarde, de aranjamente de flori, de carduri de confirmare, de meniuri, de plicuri pentru bani, de cartea invitaţilor, de fotograf şi cameraman, de DJ, de perdele de lumini şi fum, de fântână de ciocolată, de dansatori profesionişti, de porumbei albi sau fluturi la biserică, de mărturii, de feluri de mâncare sofisticate, de o rochie foarte scumpă, de formaţie, de decoraţiuni nu ştiu cum, de coşuleţe pentru flori, de perniţe pentru verighetă, de poşetă şi mănuşi, de cor, de lumânări, de certificate şi taxe. Nu le-am scris pe toate câte sunt că nu aş mai fi terminat niciodată.
În realitate, lucrurile sunt mult mai simple. Pentru o nuntă e nevoie de doi oameni, iubire şi multă înţelepciune. Atât.
Cel mai tare mă amuză nunţile tematice. Eu credeam că nunta este o temă în sine. Ei, bine, nu. Avem nunţi marine, nunţi de iarnă, de vară, de primăvară-toamnă, retro, rock, glamour şi lista e lungă ca de aici până în Australia, după cum le tună mirilor sau firmelor de nunţi. Dar nunta, nunta cea adevărată unde e? Semnificaţia ei pe unde s-a pierdut?
Toate aceste nevoi false sunt hazlii dacă te poţi detaşa şi reuşeşti să nu cedezi presiunilor sociale. Dacă nu, ele devin un stres imens, ca să nu mai vorbim că sunt un fel de agent de creştere a cheltuielilor, de unde stresul ajunge să fie şi mai mare.
I dreamed of a wedding of elaborate elegance,
A church filled with family and friends.
I asked him what kind of a wedding he wished for,
He said one that would make me his wife.
Am constatat de curând că nunţile sunt de fapt conspiraţii împotriva mirilor. Gândiţi-vă şi dumneavoastră. Doi oameni se iubesc, se potrivesc, le e atât de bine împreună încât decid să renunţe la alte opţiuni şi să îşi concentreze toate eforturile asupra acelei relaţii căsătorindu-se. Până aici toate bune şi frumoase. De aici, începe nebunia.
Deodată te trezeşti pe cap cu o sumedenie de nevoi pe care nu le aveai până atunci. Dacă eşti mult mai influenţabil social, ca să nu spun snob, atunci vei ceda majorităţii acestor nevoi create de firmele de organizare a nunţilor pentru profitul lor şi nu neapărat pentru binele mirilor.
Când pui pe hârtie tot ce ar trebui să ai la o nuntă conform uzanţelor moderne, te apucă groaza. Cu precădere dacă ai un buget modest, dar vrei totuşi să rămâi cu faţa socială nepătată. Să enumerăm câteva: ai nevoie de temă, de idei cât mai trăsnite pentru temă,de machiaj profesionist, de super coafură, de nu ştiu ce bijuterii sau pantofi, de invitaţii, de cocarde, de aranjamente de flori, de carduri de confirmare, de meniuri, de plicuri pentru bani, de cartea invitaţilor, de fotograf şi cameraman, de DJ, de perdele de lumini şi fum, de fântână de ciocolată, de dansatori profesionişti, de porumbei albi sau fluturi la biserică, de mărturii, de feluri de mâncare sofisticate, de o rochie foarte scumpă, de formaţie, de decoraţiuni nu ştiu cum, de coşuleţe pentru flori, de perniţe pentru verighetă, de poşetă şi mănuşi, de cor, de lumânări, de certificate şi taxe. Nu le-am scris pe toate câte sunt că nu aş mai fi terminat niciodată.
În realitate, lucrurile sunt mult mai simple. Pentru o nuntă e nevoie de doi oameni, iubire şi multă înţelepciune. Atât.
Cel mai tare mă amuză nunţile tematice. Eu credeam că nunta este o temă în sine. Ei, bine, nu. Avem nunţi marine, nunţi de iarnă, de vară, de primăvară-toamnă, retro, rock, glamour şi lista e lungă ca de aici până în Australia, după cum le tună mirilor sau firmelor de nunţi. Dar nunta, nunta cea adevărată unde e? Semnificaţia ei pe unde s-a pierdut?
Toate aceste nevoi false sunt hazlii dacă te poţi detaşa şi reuşeşti să nu cedezi presiunilor sociale. Dacă nu, ele devin un stres imens, ca să nu mai vorbim că sunt un fel de agent de creştere a cheltuielilor, de unde stresul ajunge să fie şi mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu