Mafia nunţilor

Motto:
I dreamed of a wedding of elaborate elegance,
A church filled with family and friends.
I asked him what kind of a wedding he wished for,
He said one that would make me his wife.

Am constatat de curând că nunţile sunt de fapt conspiraţii împotriva mirilor. Gândiţi-vă şi dumneavoastră. Doi oameni se iubesc, se potrivesc, le e atât de bine împreună încât decid să renunţe la alte opţiuni şi să îşi concentreze toate eforturile asupra acelei relaţii căsătorindu-se. Până aici toate bune şi frumoase. De aici, începe nebunia.

Deodată te trezeşti pe cap cu o sumedenie de nevoi pe care nu le aveai până atunci. Dacă eşti mult mai influenţabil social, ca să nu spun snob, atunci vei ceda majorităţii acestor nevoi create de firmele de organizare a nunţilor pentru profitul lor şi nu neapărat pentru binele mirilor.

Când pui pe hârtie tot ce ar trebui să ai la o nuntă conform uzanţelor moderne, te apucă groaza. Cu precădere dacă ai un buget modest, dar vrei totuşi să rămâi cu faţa socială nepătată. Să enumerăm câteva: ai nevoie de temă, de idei cât mai trăsnite pentru temă,de machiaj profesionist, de super coafură, de nu ştiu ce bijuterii sau pantofi, de invitaţii, de cocarde, de aranjamente de flori, de carduri de confirmare, de meniuri, de plicuri pentru bani, de cartea invitaţilor, de fotograf şi cameraman, de DJ, de perdele de lumini şi fum, de fântână de ciocolată, de dansatori profesionişti, de porumbei albi sau fluturi la biserică, de mărturii, de feluri de mâncare sofisticate, de o rochie foarte scumpă, de formaţie, de decoraţiuni nu ştiu cum, de coşuleţe pentru flori, de perniţe pentru verighetă, de poşetă şi mănuşi, de cor, de lumânări, de certificate şi taxe. Nu le-am scris pe toate câte sunt că nu aş mai fi terminat niciodată.

În realitate, lucrurile sunt mult mai simple. Pentru o nuntă e nevoie de doi oameni, iubire şi multă înţelepciune. Atât.

Cel mai tare mă amuză nunţile tematice. Eu credeam că nunta este o temă în sine. Ei, bine, nu. Avem nunţi marine, nunţi de iarnă, de vară, de primăvară-toamnă, retro, rock, glamour şi lista e lungă ca de aici până în Australia, după cum le tună mirilor sau firmelor de nunţi. Dar nunta, nunta cea adevărată unde e? Semnificaţia ei pe unde s-a pierdut?

Toate aceste nevoi false sunt hazlii dacă te poţi detaşa şi reuşeşti să nu cedezi presiunilor sociale. Dacă nu, ele devin un stres imens, ca să nu mai vorbim că sunt un fel de agent de creştere a cheltuielilor, de unde stresul ajunge să fie şi mai mare.

Milk

Milk nu este un film despre lapte. Este un film despre un om. Şi nu unul ca oricare altul, ci un activist şi politician gay din America anilor 70. Harvey Milk are o poveste interesantă pe care Sean Penn o interpretează fantastic, premiul Oscar pentru cel mai bun actor nefiind deloc întâmplător.

Urmărind filmul realizezi cât de mult s-a schimbat lumea în decurs de 30 de ani, adică într-un timp foarte scurt raportat la scara istoriei. Nouă ne este greu să ne imaginăm vremuri în care negrii erau obligaţi să stea numai în partea din spate a autobuzului sau li se interzicea practicarea anumitor profesii. Cu atât mai greu să ne gândim la o lume în care homosexualii erau condamnaţi pentru seceta din California şi erau numiţi în fel şi chip.

Chiar dacă discriminarea există în continuare pe faţa pământului, lucrurile s-au schimbat extraordinar de mult în ţările dezvoltate. Iar mie toate acestea îmi dau un sentiment de speranţă.

Omul frumos

Moto: De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient. Dan Puric

Orice sărbătoare religioasă este despre şi pentru oameni. Dacă sărbătoarea Crăciunului este pentru omul bun şi vesel, Paştele este despre omul frumos. Fiindcă acesta ar trebui să fie efectul Paştelui asupra noastră: (re)descoperirea omului frumos din noi şi din ceilalţi şi nu ghiftuirea cu sarmale sau miel şi nici bucuria unor zile libere.

Dacă nu ştiţi cum arată omul frumos, îl găsiţi în cartea lui Dan Puric.

Chişinău-Moldova-Bucureşti-România

Azi am retrăit pentru câteva ore sentimentele contradictorii din timpul Revoluţiei române din 1989. Timp de o oră am privit la televizor cu dorinţa de a şti mai mult, dar şi cu teama pentru zecile de mii de oameni adunaţi în centrul Chişinăului.

După ce am considerat că m-am uitat suficient de mult la televizor, m-am pornit spre Piaţa Universităţii pentru a fi alături de românii basarabeni, indiferent că se află în Moldova sau în România. Acolo, în loc de solidaritate, am dat peste un haos între două tabere de demonstranţi, de nu înţelegeai ce se întâmplă. Am rămas dezamăgită pentru că nu am văzut atâţia studenţi şi tineri moldoveni aşa cum mă aşteptam. Dacă aş fi fost în situaţia lor, aş fi mers acolo în Piaţa Universităţii. Pentru mine ar fi fost o chestiune de onoare, chiar dacă poate nu ar fi rezolvat ceva în mod practic.

Din păcate, cred că Mircea Badea are dreptate. Contextul internaţional este nefavorabil Moldovei. Criza e peste tot. Nimeni nu vrea să îşi bată capul cu o ţărişoară problematică şi, mai ales, nu vrea să îşi pună în cap mama Rusie.

Căsătorie în vremea crizei

Motto: Getting divorced just because you don't love a man is almost as silly as getting married just because you do. Zsa Zsa Gabor

Primul gând care mi-a venit în minte când a izbucnit criza financiară globală a fost: acum mi-am găsit şi eu să mă mărit? Când e lumea în criză? Şi nu una ca oricare? Cea mai mare şi mai globalizată de la Marea Depresiune din anii 30? Adio vise roz de viitor. Adio final fericit. Acum povestea se încheie cu şi au trăit în criză până la adânci bătrâneţi.

Partea bună e că e foarte distractiv să te căsătoreşti. Mă rog, poate fi şi enervant, dar e mai degrabă haios. Oricum, am concluzionat că procesul în sine de a te căsători ar trebui menţionat în CV-ul tuturor celor care au trecut prin aşa ceva la experienţă profesională şi chiar la studii.

O să revin cu diverse povestiri trăite în cursul pregătirilor. Pentru că nu am timp să fac un blog de nuntă, aşa cum mi-aş fi dorit, o să public aici câte un articol pe săptămână despre toate aventurile dinaintea căsătoriei.

Respiraţi cu încredere: e primăvară!

Motto:

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.

Toată lumea vrea afară acum pentru că e în sfârşit soare, totul s-a colorat în verde sau în roz sau în galben sau în orice culoare vă trece prin minte. Eu vă invit să simţiţi primăvara cumva din altă perspectivă. Mergeţi la Cărtureşti, pierdeţi-vă printre cărţi, ceaiuri şi emoţii, iar înainte să plecaţi să vă opriţi pentru o clipă în faţa uşii şi să vă umpleţi ochii de explozia pomului înflorit care vă aşteaptă la ieşire. Pentru mine, imaginea acelui pom a făcut cât o mie de primăveri.

Să nu uitaţi nici de primăvara din interior. Să fim veseli! Primăvara e atât de scurtă!