Nici nu ştiu cu ce să încep. Cu sentimentul de perplexitate în faţa politicii externe a României cu privire nu doar la Moldova, ci şi la vestitul canal, plus mult-vorbita autonomie a ştim noi cui, nu dăm nume, minoritate importantă. Să încep oare cu frustrarea de a pierde 2 ore în vamă: 1 oră în vama română şi încă 1 oră în cea moldovenească? Cu neputinţa de a nu îi putea ajuta cu nimic pe aceşti oameni care se luptă din răsputeri să îşi păstreze limba română şi mai ales identitatea de român refuzând-o pe cea de moldovean? Cu chinurile acestor oameni de a obţine cetăţenia română chiar dacă în actele lor de naştere stă scris clar că sunt români, atât ei cât şi părinţii?
Dacă în străinătate românilor le este frică să mărturisească ce naţionalitate au pentru a nu fi băgaţi în aceeaşi oală cu conaţionalii lor mai puţin cinstiţi, în Moldova mi-era ruşine de statutul meu de român pentru că prezenţa mea nu făcea decât să le reamintească celor de acolo că sunt uitaţi, ignoraţi de statul român, ca şi cum ar fi nişte nimeni sau mai rău, nişte străini.
Închei povestindu-va cum am sunat la firma de telefonie mobilă pentru a activa serviciul de roaming. La întrebarea operatorului în ce ţară merg, am răspuns suav: Republica Moldova. Mi s-a părut penibil. Păcat.
Dacă în străinătate românilor le este frică să mărturisească ce naţionalitate au pentru a nu fi băgaţi în aceeaşi oală cu conaţionalii lor mai puţin cinstiţi, în Moldova mi-era ruşine de statutul meu de român pentru că prezenţa mea nu făcea decât să le reamintească celor de acolo că sunt uitaţi, ignoraţi de statul român, ca şi cum ar fi nişte nimeni sau mai rău, nişte străini.
Închei povestindu-va cum am sunat la firma de telefonie mobilă pentru a activa serviciul de roaming. La întrebarea operatorului în ce ţară merg, am răspuns suav: Republica Moldova. Mi s-a părut penibil. Păcat.
2 comentarii:
Din pacate cei din Romania nu au nici cea mai vaga idee cat greu le este celor din afara tarii sa-si pastreze identitatea si limba.
Nici prin cap nu le trece celor de aici cate sacrificii s-au facut si se fac, cate jigniri de tip "Ne panimaiu" sau "Nem tudom" inghit romanii, atat cei din Republica Moldova, cat si cei din Harghita & Covasna.
Si e pacat, pentru ca ar trebui sa stie. Doar UNIREA face puterea.
Sunt de acord cu tine, având în vedere că înainte să merg acolo nici eu nu înţelegeam drama şi suferinţele oamenilor.
De exemplu, am sunat la o firma de taxi, le-am dat adresa şi mi-au răspuns ceva în rusă. Deşi le-am zis că nu înţeleg şi din accentul meu era clar că nu sunt din Moldova, doamna de la celălalt capăt a continuat să vorbească în rusă.
Trimiteți un comentariu