Măreția unei mame

De multe ori merg pe stradă sau mă uit în oglindă și îmi zic: sunt mamă! Și parcă nu îmi vine să cred fiindcă în mintea mea imaginea mamei se asociază cu grandiosul. Însă măreția unei mame este de o discreție aproape dureroasă pe alocuri. O întrezărești în cearcănele născute din prea multele clipe de nesomn în care și-a legănat copilul cu vorbe de alint sau l-a vegheat în liniște. O ghicești din răbdarea cu care îl schimbă de scutece de nenumărate ori pe zi, din grația cu care îl îmbracă și îl dezbracă, din voioșia cu care îl hrănește. O intuiești în perseverența și fascinația cu care îl ajută pe puiul de om să descopere lumea cea mare și să o iubească întocmai ca pe o casă primitoare. O vezi în bucuria cu care întâmpină până și cel mai mic progres al copilului ei încurajându-l să vrea și să poată mai mult. O simți din lacrimile ei de fericire la succesele lui.

Este o măreție simplă, naturală și care nu caută laude. Pentru că, întrebată cum reușește să fie mereu acolo pentru copilul ei, orice mamă îți va răspunde invariabil: dar nu fac nimic deosebit, pur și simplu, sunt MAMĂ!

Ești pregătit să ai un copil?

Cine se așteaptă să se trezească într-o dimineață și să își spună gata, de azi sunt pregătit să am un copil este de o inocență simpatică.

Foarte mulți condiționează conceperea unui copil de consolidarea stării financiare sau de vechimea relației sau de actul căsătoriei sau de avansarea în carieră sau de o mie una alte motive.

De fapt, două lucruri sunt importante atunci când decizi să ai un copil:

1. dorința ambilor parteneri de a avea un copil. De obicei, femeia este cea care forțează momentul venirii pe lume a unui copil și nu este foarte indicat având în vedere că atât perioada sarcinii cât mai ales cea de după naștere sunt foarte solicitante fizic și psihic pentru femeie, iar partenerul ei trebuie să dea dovadă de foarte multă înțelegere și răbdare. Or dacă el nu avea dorința la fel de mare ca a ei, atunci va fi mai puțin dispus să îi ofere sprijinul de care are nevoie.

2. nivelul de maturitate al relației. Nu trebuie să ai un anumit număr de ani de relație pentru a fi gata pentru un nou membru. Este suficient să știi că poți avea încredere deplină în partener, că împărtășiți aceleași valori și că îl iubiți cu adevărat.

După aproape 8 luni de Vlad recomand aventura de a fi părinte pentru o mai bună cunoaștere de sine, o șansă de evoluție spirituală și nenumărate momente de fericire simplă ca râsul unui copil.

Puterea prezentului

To be free of time is to be free of the psychological need of past for your identity and future for your fulfillment. Eckhart Tolle

Este la modă acum în toate cărțile de autodezvoltare să fim sfătuiți să trăim în prezent. De fapt, cred că a fost la modă în toate epocile în care omenirea a cunoscut un progres remarcabil din punct de vedere economic și cultural. A se vedea dictonul latin Carpe diem.

A trăi în prezent pare cel mai simplu și mai firesc lucru pe care să-l facem. Dar dacă vă opriți un pic și vă analizați gândurile care vă trec chiar în acest moment prin cap veți vedea că parte din ele sunt orientate spre trecut și parte din ele spre viitor, prezentul fiind perceput ca un fel de obstacol între cele două.

Seria aceasta de impresii a pornit în timp ce citeam cartea lui Eckhart Tolle A New Earth. Cartea este mediocră, după părerea mea, poate și fiindcă mai citisem pe această temă, poate și fiindcă aveam așteptări foarte mari. Însă m-a pus din nou pe gânduri cum să fac să mă bucur de fiecare clipă a prezentului, dat fiind incertitudinea viitorului.

Astfel am realizat că există două situații de viață în care ființa umană reușește, deși mai corect ar fi, ar putea reuși, să trăiască în prezent: când te confrunți cu spectrul morții din cauza unei boli sau unui accident și când ai grijă de un copil mic. Nu toată lumea care se regăsește în aceste două ipostaze are capacitatea de-și aduna toate forțele pentru a face față situației și aici avem exemplul mamelor crizate care își terorizează copiii cu reproșuri, țipete și chiar și violență fizică. Acele femei nu au putut să își însușească noua identitate de mamă și să se bucure din plin de ea. Ele au rămas suspendate în trecut când poate aveau o slujbă interesantă sau, oricum, viața lor se desfășura altfel, și se gândesc cu groază că viitorul lor va însemna doar schimbat de scutece și hrănit copilul.

Când ai grijă de un bebeluș descoperi că nu mai ai timp să lâncezești în trecut și nici să proiectezi prea multe pentru viitor. El îți solicită atenția acum: îi este foame acum, este bolnav acum, are nevoie de nu știu ce acum, și tu ești singura în măsură să îi oferi toate acestea. Secretul pentru a nu fi copleșită de toate aceste urgențe ale copilului este de a te bucura acum că poți să faci asta pentru el. Odată ce te calmezi și nu te enervezi când plânge, ci îl înțelegi și îi acorzi asistența tehnică necesară, va începe o perioadă extraordinară în care clipele petrecute alături de copil se transformă din obligație în bucurie. Nu e ușor, dar atitudinea asta îți va permite să faci din fiecare schimbat de scutec o aventură, din fiecare hrănire a copilului o magie și din întreaga experiență de mamă o poveste cu final fericit.

Concluzii post-naștere

1. Expresia chinurile facerii este un mare eufemism.
2. La Spitalul Municipal sunt niste oameni absolut remarcabili.
3. Și femeile sforăie, și chiar foarte tare - nu trebuie decât să poposiți într-un salon de spital ca să vă convingeți.
4. Cântecul Waka Waka interpretat de Shakira ar trebui adaptat pentru a deveni imnul mondial al bebelușilor.
5. Aveți grijă de mamele voastre.
6. Sentimentul de părinte este extraordinar și incomparabil.

Criza morală

Problemele cu care se confruntă România în prezent se datorează unui factor mult mai complex decât criza financiară, care, de altfel, este un fenomen ciclic specific evoluției oricărui domeniu: criza MORALĂ.

Citeam de curând discursul ținut de Vaclav Havel pe 1 ianuarie 1989 în calitate de președinte al Cehoslavaciei proaspăt eliberate de comunism. El puncta acum 21 de ani ceea ce elitele noastre se feresc să dezbată chiar și acum: că fondul problemelor țării nu este de natură economică, ci morală. Cei 40 de ani de comunism au condus la apariția unui mediu moral contaminat, în care cetățenii spuneau altceva decât ceea ce gândeau, în care oamenii au învățat să nu mai creadă în nimic, să se ignore unul pe celălalt și să devină profund egoiști, interesați numai de soarta lor.

Poate că în această demascare și evidențiere a adevăratei probleme găsim una din explicațiile pentru progresul economic al acestei țări, net superior României.