Bucureşti, 27 noiembrie 2009, staţia de metrou Victoriei. Pe ecranele Zoom TV se succed două ştiri aparent diferite.
Prima e ştirea bombă că Băsescu a lovit un copil.
În a doua ştire Geoană şi Antonescu anunţă planul de a reduce CAS-ul şi de a acorda facilităţi fiscale investitorilor.
Până aici, nimic suspect. Doar că ştirea despre Băsescu poate fi studiată ca exemplu de propagandă ca la carte. Avem personajul negativ Băsescu, decredibilizat, pe un subiect extrem de emoţional, lovirea unui copil. Ni se arată imaginea cu incidentul presupus de acum 5 ani, iar declaraţia iniţială a preşedintelui că nu îşi aduce aminte de un astfel de caz este însoţită de o fotografie de-a lui mai veche în care apare scârbit de toate, deci vinovat. Nu contează că ulterior preşedintele a dat o altă declaraţie de presă în care afirmă că nu a lovit niciodată un copil. Nu contează că acesta nu este un fapt dovedit încă şi atunci nu poate fi prezentat ca o afirmaţie, ci doar ca suspiciune.
Trăiască democraţia!
P.S.
“Propaganda, in cel mai larg sens, este tehnica de influentare a actiunilor omului prin manipularea reprezentarilor. Aceste reprezentari pot fi sub forma vorbita, scrisa, picturala sau muzicala.” - Harold Lasswell (1937)
Tehnici de propagandă
Acordarea de apelative – Băse e un scelerat fiindcă a lovit un copil. Nu cred că mulţi oameni au căutat în dicţionar să vadă ce înseamnă scelerat, dar au reţinut esenţa, Băsescu este foarte rău
Prezentarea de atrocităţi despre duşman în timpul războiului pentru mobilizarea soldaţilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum, fiindcă lovirea unui copil reprezintă o atrocitate pentru civilizaţia modernă.
Tehnici de manipulare
Luarea şi combinarea imaginilor. Am privit şi eu cu încetinitorul imaginile respective. Întrebarea pe care o am este de ce sunt aşa de liniştiţi oamenii din jur dacă şeful statului i-a dat un pumn copilului? Şi de ce doamna de lângă copil nu îl pocneşte pe preşedinte, fiindcă eu ca femeie cam aşa aş fi protestat în faţa unei astfel de violenţe? Trecem peste observaţia de bun-simţ că în campanie electorală toţi copiii sunt mângâiaţi pe obraz ca semn de mare afecţiune din partea candidaţilor. Sigur găsim imagini compromiţătoare cu oricare alt candidat la orice funcţie
Prima e ştirea bombă că Băsescu a lovit un copil.
În a doua ştire Geoană şi Antonescu anunţă planul de a reduce CAS-ul şi de a acorda facilităţi fiscale investitorilor.
Până aici, nimic suspect. Doar că ştirea despre Băsescu poate fi studiată ca exemplu de propagandă ca la carte. Avem personajul negativ Băsescu, decredibilizat, pe un subiect extrem de emoţional, lovirea unui copil. Ni se arată imaginea cu incidentul presupus de acum 5 ani, iar declaraţia iniţială a preşedintelui că nu îşi aduce aminte de un astfel de caz este însoţită de o fotografie de-a lui mai veche în care apare scârbit de toate, deci vinovat. Nu contează că ulterior preşedintele a dat o altă declaraţie de presă în care afirmă că nu a lovit niciodată un copil. Nu contează că acesta nu este un fapt dovedit încă şi atunci nu poate fi prezentat ca o afirmaţie, ci doar ca suspiciune.
Trăiască democraţia!
P.S.
“Propaganda, in cel mai larg sens, este tehnica de influentare a actiunilor omului prin manipularea reprezentarilor. Aceste reprezentari pot fi sub forma vorbita, scrisa, picturala sau muzicala.” - Harold Lasswell (1937)
Tehnici de propagandă
Acordarea de apelative – Băse e un scelerat fiindcă a lovit un copil. Nu cred că mulţi oameni au căutat în dicţionar să vadă ce înseamnă scelerat, dar au reţinut esenţa, Băsescu este foarte rău
Prezentarea de atrocităţi despre duşman în timpul războiului pentru mobilizarea soldaţilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum, fiindcă lovirea unui copil reprezintă o atrocitate pentru civilizaţia modernă.
Tehnici de manipulare
Luarea şi combinarea imaginilor. Am privit şi eu cu încetinitorul imaginile respective. Întrebarea pe care o am este de ce sunt aşa de liniştiţi oamenii din jur dacă şeful statului i-a dat un pumn copilului? Şi de ce doamna de lângă copil nu îl pocneşte pe preşedinte, fiindcă eu ca femeie cam aşa aş fi protestat în faţa unei astfel de violenţe? Trecem peste observaţia de bun-simţ că în campanie electorală toţi copiii sunt mângâiaţi pe obraz ca semn de mare afecţiune din partea candidaţilor. Sigur găsim imagini compromiţătoare cu oricare alt candidat la orice funcţie
