Et in Republica Moldova ego

Nici nu ştiu cu ce să încep. Cu sentimentul de perplexitate în faţa politicii externe a României cu privire nu doar la Moldova, ci şi la vestitul canal, plus mult-vorbita autonomie a ştim noi cui, nu dăm nume, minoritate importantă. Să încep oare cu frustrarea de a pierde 2 ore în vamă: 1 oră în vama română şi încă 1 oră în cea moldovenească? Cu neputinţa de a nu îi putea ajuta cu nimic pe aceşti oameni care se luptă din răsputeri să îşi păstreze limba română şi mai ales identitatea de român refuzând-o pe cea de moldovean? Cu chinurile acestor oameni de a obţine cetăţenia română chiar dacă în actele lor de naştere stă scris clar că sunt români, atât ei cât şi părinţii?

Dacă în străinătate românilor le este frică să mărturisească ce naţionalitate au pentru a nu fi băgaţi în aceeaşi oală cu conaţionalii lor mai puţin cinstiţi, în Moldova mi-era ruşine de statutul meu de român pentru că prezenţa mea nu făcea decât să le reamintească celor de acolo că sunt uitaţi, ignoraţi de statul român, ca şi cum ar fi nişte nimeni sau mai rău, nişte străini.

Închei povestindu-va cum am sunat la firma de telefonie mobilă pentru a activa serviciul de roaming. La întrebarea operatorului în ce ţară merg, am răspuns suav: Republica Moldova. Mi s-a părut penibil. Păcat.

Ce faceţi? Cu un singur i

Azi noapte am avut un coşmar: am visat că dublasem ultimul i din toate cuvintele scrise în documentul la care lucram. Febril m-am pornit să elimin i cu i acest element iredentist apărut în scrierea românească. De ce iredentist? Păi pentru că al doilea i plasat incorect la sfârşitul sau în interiorul unui cuvânt vrea să anexeze în mod abuziv absolut toate cuvintele care până acum au trăit frumos şi liniştit în pătrăţica lor cu un singur i. Şi asta se întâmplă peste tot: la televizor, în ziare, în contracte oficiale. Cel mai tare mă îngrijorează faptul că cei din media nu au un nici un pic de rigurozitate, nu mai vorbesc de altceva, pentru a nu permite apariţia unor astfel de greşeli. Orice s-ar spune, poporul se educă cu televizorul.

Simt că voi exploda daca mai văd a ştii sau recunoştiinţă. Nu pot să înţeleg. Nu ai nevoie de cunoştinţe avansate de ortografie. E nevoie de un simplu test: pronunţi cumva a gândii sau a gândi, cu un i scurt şi simpatic?

Nu am încheiere, decât o uşoară teamă că voi începe să scriu şi eu la fel. Dacă nu am făcut-o deja.

Nespusele

Ce faci cu lucrurile pe care nu le poţi spune nimănui? Le vei pune în priviri şi în loc de zâmbet, le vei aşeza printre riduri sau printre firele de păr grăbite să albească. Le vei da libertatea de a te măcina în fiecare zi până când într-o dimineaţă te vei trezi că nu mai poţi şi nu mai vrei aşa. Şi fie te vei prăbuşi cu viteză fulgerătoare, fie vei găsi puterea de a lupta.